Prolog

59 5 5
                                    

Mi-am privit reflexia in oglinda inca o data . Rochia neagra se potrivea perfect pe corpul meu . Ochii imi erau rosii si sclipeau , semn ca un nou rand de lacrimi va veni . Mi-am muscat buza deja insangerata pentru a opri lacrimile . Eu nu trebuia sa fiu aici , nu asa ar fi trebuit sa fie ziua de azi . Nu mai pot rezista nici macar o zi . Sangele imi pulseaza in vene iar inima imi bate cu putere inca din ziua aia in care totul s-a schimbat . Toti au venit pe rand la mine dar nu am vrut sa vorbesc cu nimeni . O singura persoana ma intelegea iar acum acea persoana nu e aici . Am pierdut prea multe persoane dragi pentru a face fata in continuare . Pur si simplu nu mai pot . Am incercat orice pentru a opri durerea asta insuportabila care pe zi ce trece ma distruge din ce in ce mai tare . Oriunde ma uit revad toate amintirile din ultimele luni , totul e atat de clar de parca ar fi chiar real , dar cand vreau sa ma apropii totul dispare de parca nici nu ar fi fost acolo .

-Claire . Vocea lui Caroline s-a auzit cu un ecou ingrozitor in capul meu . Clar nu mai dormisem de ceva vreme .

Mi-am intors privirea stergandu-mi cu dosul palmei lacrimile care au curs .

-Vin imediat . Vocea mea suna ragusita si sparta de parca nu mai vorbisem de o groaza de timp.

Am vazut-o pe Caroline apropiindu-se de mine iar imediat am simtit bratele ei subtiri cum ma inconjoara intr-o imbratisare calduroasa . Suspinele mele s-au auzit imediat iar Caroline m-a strans mai tare in brate .

-Shh..E okay , totul o sa fie bine . Mi-a soptit ea incet in timp ce lacrimile mele ii udau spatele si parul.

-Nu , nu e bine , si nici nu va fi .. Totul s-a sfarsit Car' . Totul . Toata lumea mea se prabuseste cu fiecare secunda . Soapta mea s-a raspandit prin camera acum distrusa de mine acum cateva zile .

-Oh Claire .. Imi pare asa de rau . Vocea ei emana o mila enervanta . M-am incruntata iesind din imbratisarea ei. Nu aveam nevoie de mila nimanui . Haide jos . Toata lumea te asteapta . Imi raspunse blonda observandu-mi reactia de mai devreme .

Am aprobat usor din cap si mi-am sters lacrimile care aparusera mai devreme . Sandalele mele cu toc ma faceau mai inalta cu 10 cm facandu-ma sa ma clatin putin pe scari . Caroline avea dreptate , toata lumea ma astepta in living destul de tensionati . Cand am ajuns in capatul scarilor toti si-au indreptat atentia spre mine privindu-ma cu parere de rau .. Am zambit fals ne vrand sa fiu politicoasa fix astazi . Anne a venit langa mine cu lacrimi in ochi si m-a imbratisat strans . Ne-am desprins din imbratisarea care a durat ceva realizand ca toti au iesit din casa indreptandu-se spre masini . Am urcat in masina mea respirand greu aducandu-mi aminte de toata momentele petrecute aici . Nici nu am realizat cand am ramas ultima in curte , toti au plecat inainte . Am apasat acceleratia plecand in tromba de pe loc indreptandu-ma spre cimitir , cel mai ingrozitor loc de pe Pamant .

Aerul rece m-a locit direct in fata cand am coborat din masina indreptandu-ma spre portile uriase din fata mea care aveau scris pe ele numele cimitirului , Cimitirul Vesel . Cel care a dat numele acestui loc nu prea a avut inspiratie . Doar cand vad numele asta imi vine sa plang si sa fug departe unde nimeni nu ma poate gasi sau rani .

Toti erau asezati pe niste scaune undeva in capatul cimitirului . Am putut observa de aici sicriul si pupitrul la care familia si prietenii putea vorbi despre persoana care acum se afla in sicriul sigilat . Picoarele mi s-au oprit in loc cand mai avea cayiva metrii si ajungeam la multimea de oameni . Respirat rapid neputand sa ma calmez nici cand mana lui Anne s-a asezat pe spatele meu impingandu-ma usor spre scaunele libere din primul rand . Am inchitit in sec asezandu-ma pe scaun ascultandu-l pe preot zicand vesnicul discurs pe care incepeam deja sa il invat .

Sangele mi-a inghetat in corp cand mi-am auzit numele strigat de Anne implorandu-ma parca sa ma ridic si sa zic cateva cuvinte . Inima a inceput sa imi bata cu puterea in momentul in care picioarele mele au atins micuta scena pe care se afla pupitrul . Toate privirile s-au indreptat spre mine rugandu-ma parca sa fiu puternica si sa nu fac vreo prostie .

-Buna ! Numele meu este Clarissa Evans . Vocea mea suna din nou ragusita dar putin mai sigura . Probabil majoritatea ma stiti . Fata energica si mereu vesela care mereu zambea indiferent de moment . Am inchitit in sec . Dar , in ultimul timp totul a inceput sa se distruga in jurul meu . Zambetele din jurul meu pareau pline de mila . Nimeni nu ma intelegea , pana cand .. Am simtit cum lacrimile au inceput sa imi cada . Pana cand el a aparut in viata mea . Cand ii vedeam zambetul zambeam imediat . Soarele parca isi facea loc printre nori . Viata mea a prins din nou sens . Ma simteam plina de viata . Totul era perfect . Lacrimile imi curgeau din ce in ce mai repede si mai multe . Vorbeam printre sughituri incercat sa imi recapat puterea dar parca acel ceva s-a rupt de tot si inima mi s-a rupt in bucatele mici care nu mai puteau fi reparate .

-Te rog . Am soptit indreptandu-ma spre sicriul din partea mea stanga lasandu-ma pe el . Te rog , nu ma parasi . Vorbele mele sunau ca o soapta printre toate sughiturile care nu se opreau .. Te rog . Am tipat ne mai putand sa mai rezist . Imediat doua brate m-au luat de acolo indreptandu-ma spre masina realizand ca era Nik .

-Doare . Te rog fa-o sa se opreasca . Am soptit plangand din ce in ce mai tare .

-Stiu . Dar te rog , fii tare . Stii si tu ca asta si-ar dori acum . Ca tu sa fii puternica si sa iti continui viata .

-Nu Nik . Nu pot . Nu mai pot . Am spus trantindu-ma jos .

M-am ridicat imediat realizand ca rochia mi s-a rupt din cauza impactului .

-Nu . Te rog iarta-ma . Am spus indreptandu-mi privirea spre rochie incercand sa o repar. Nu , nu , nu . Am tipat

-E okay . E doar o rochie . L-au auzit pe Nik spunandu-mi speriat de reactia mea .

-Nu intelegi . Nu e doar o rochie. E rochia de la el Nik . Am spus incepand sa plang si mai tare .

Am figit spre masina mea chiar daca il auzeam pe Nik cum sa striga fiind urmat de alte voci ale prietenilor mei . Dar acum nu imi mai pasa . Tot ce voiam era sa scap de tot . Nu mai puteam rezista nici macar o secunda .. Totul se evapora in jurul meu disteugandu-ma incet si dureros . Am plecat din fata cimitirului indreptandu-ma spre singurul loc unde stiam ca toata durerea va disparea . La el .

___________

Cum am zis . Premiera este azi . Imi pare rau daca a fost prea trist sau daca nu ati inteles prea multe . O sa intelegeti pe parcurul cartii . Scuze de greseli . Imi pare rau daca e scurta dar va asigur ca celelalte capitole vor fi mai lungi .
Kisses 😘😘

Criminal Dreams || PAUZA ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum