A New Life...

2

Ok sa va povestesc si despre ziua cea mare. Intr-o luni, marti sau ce zi o fi fost. I-am trimis mesaj Mirandei:
Eu: Ne vedem intr-o ora in parcul de langa scoala.
Miranda: Ok, trebuie sa iti spun ceva.
Eu: Spune-mi acum.
Miranda: Nu, are mai mult efect daca iti spun in fata.
Eu: Incepi sa ma sperii.
Miranda: Nu ai de ce, sunt vesti bune.
Ajunsa in parc imi repetam felul in care o sa ii spun si fara sa bag de seama am inceput sa vorbesc singura: Deci, amm..eu o sa cam adica eu o sa.. si bine inteles ca Miranda a auzit ce bolboroseam acolo si a zis:
Miranda: Poftim?
Eu: Pai.. eu voiam sa iti spun ca... adica ce voiam sa zic e ca amm...
Miranda: Treci la subiect...
Eu: Miranda... ma mut la Lyon.
Si in momentu ala am speriat toti porumbei cu plansu meu.
Miranda: Aa... Ok, dar nu trebuie sa plangi... Cand plecati?
Eu: Saptamana viitoare...
Miranda: Pai si cu vacanta de primavara?
Eu: Poate ii conving pe ai mei sa ma lase adica foar tot in Franta e...
Miranda: Da, defapt ai dreptate.
In spatele meu vine cineva si imi pune mana la ochi pentru a ghici cine e.
Eu: Noah?
Noah: Yep, Ai ghicit.
Si apoi ma saruta pe obrajii mei umeziti de lacrimi.
Noah: Ai plans cumva?
Eu: Posibil...
Noah: Ce s-a intamplat?
Eu: Noah, eu...
Miranda: Mai bine va las singuri... si cu porumbei...
Noah: Sophi... Ce s-a intamplat?
Eu: Deci, Noah, ma mut la Lyon saptamana viitoare...
Noah: Aaaa... deci asta era...
Eu: Mda... poate ne vom mai intalni in vacante, sau...
Noah: Da, poate...
Si in momentu ala imi stergea lacrima care mi se scurgea pe obrazul fierbinte.
Noah: V-a fi bine, iti promit...
Noah e genul ala de om care stie sa spuna ce trebuie cand trebuie.
Pana la urma nu e atat de rau, adica imi imaginam sa reactioneze mai rau.
Imi suna telefonul... era mama care ma chema acasa.
Eu: Trebuie sa plec... Pa Noah...
Noah: Pa.. raspunse cu o voce neutra
Eu: Miranda... eu trebuie sa plec, dar ce voiai sa imi spui?
Miranda: Amm... ca am facut rost de doua bilete in Marseille...
Eu: Aaa... Pa Miranda...
Miranda: Pa Sophi...
Mi-a dat cea mai stransa imbratisare pe care am primit-o in viata mea.