Ca în fiecare dimineață mă ridic din pătuțul meu moale și aștept ca Francisco să-mi pună masa.
Mă îndrept cu pași leneși spre bucătărie, dar nu înainte de a mă admira în oglinda din hol.Arătăm exact așa cum m-am născut: bine.
Dau să mănânc, dar cu cât îmi adâncesc fața în bol constat supărat un lucru.E gol.
Francisco iar nu s-a trezit, dat o va face cât de curând.Mă asigur de asta.
Urc supărat în patul său uitându-mă la el cu o privire dezgustată.Îl iubesc mult pe omul ăsta, dar uneori nu-mi înțelege nevoile.Așa ca fac ceea ce trebuia să fac încă de când m-am trezit.
Mă așez cat mai aproape de el și las natura să-și facă treaba.
- Eros, serios?
Prietenul meu se trezește scârbit și mă privește mânios.Să se învețe minte să nu mă mai scoată dimineața.Și dacă nici mâncare n-o să mai am poate să-și ia adio de la delicatesele alea cu șuncă ale lui.Eu nu pierd.
- Bravo, Eros.Acum va trebui să mai spăl si lenjeria.
Dacă ai avea o prietenă n-ar mai fi trebuit să faci asta.Dar, daca stau să mă gândesc, la aptitudinile tale cred că ai cam avea nevoie de un „prieten" mai mult.
Mă bucur că ai ales în sfârșit să-ți faci apariția în bucătărie.Măcar să mai am parte de bucățelele alea delicioase din punga aceea uriașă, care îmi tot face cu ochiul de când a adus-o Francisco în casă.Aș fi umblat de mult la ea, dar nenorocitul de Francisco o pune la depărtare de mine.Nenorocitul!
După ce mâncăm în liniște și Francisco își face rutina, mergem împreună în parc.Încă nu-mi pot imagina de ce nu are o prietenă.Chiar merită asta și nu-l voi lăsa să petreacă Paștele singur.
A mai avut multe gagicuțe, dar nici una nu era de nasul său.Și am avut grijă personal să observe asta.
Și că după fiecare plimbare sunt lăsat acasă.Singur.Nu-i nimic, pot face asta.
Așa că m-am pus pe somn, dar nici după cinci minute m-am trezit și mai plictisit decât eram.Decid să dau o tarcole frigiderului.Dar cum se deschide pe partea de sus nu văd cum aș putea face asta.Grea e viața de câine, pardon, frumușețe cu patru picioare.
Mă bucur că stăm la parter.Așa pot să văd și eu ce se mai întâmplă pe-afară.Bișonul doamnei Thomson, iar latră ceea ce înseamnă că iar vor fi declarații de la vecini.
Îmi intersectez privirea cu Pufi, căci așa îl cheamă și sper să realizeze că dacă nu încetează, nu va mai avea cu ce latra.
Îl văd pe Francisco că se apropie, dar stai.Nu e singur.E cu o domnișoară.Ei prietene, așa faci?Mie nu-mi aduci nimic?
Mă duc pe canapea și mă prefac că dorm, chiar facă sunt mari șanse ca Francisco să mă ducă la eutanasiat pentru asta.
- Serena, intră.
Deci Serena o cheamă pe puicuță.Stau în continuare liniștit, ascultându-le mișcările.Francisco îi ia haina fetei și pot să jur că a chicotit.
La cum decurg lucrurile sunt sigur că în curând vor ajunge în sufragerie.Ca un prieten bun ce sunt mă duc să-i întâmpin.
În drumul meu nu am făcut decât să sparg un bibelou și o vază, deci pot spune că mă descurc bine.
Francisco e în continuare cu fata pe hol zâmbind încontinuu fetei, iar ea făcând la fel.Ce dobitoci!La noi e mult mai simplu și trebușoarele se rezolvă mult mai repede.
Fata îmi remarcă prezența, întorcandu-se spre mine cu ochii mari.
- Ai un câine?E așa de drăguț!
Nu, nu are.Sunt o pisică sub acoperire care stă cu chirie în garsoniera prietenului meu ghinionist.Dar îi mulțumesc pentru compliment ridicând labuța la ea pentru a ne juca.
- Eros, Eros pleacă.
Hai mă, așa de rău ești.Chiar ești un nenorocit.
- Lasă-l Francisco, putem face proiectul și cu el în preajmă, sunt sigură că e cuminte.Nu-i așa, nu-i așa?!
Fetișcana îmi mângâie burtica.În sfârșit a nimerit-o Francisco.Pe asta nu-l las s-o piardă.
Ca o gazdă adevărată, Francisco aduce gustări și pregătește masa cu diferite obiecte, pentru proiectul lor presupun.Cât timp este atent acolo, Serena îmi mai aruncă niște delicatese, eu înfulecând pe cât posibil de silențios.
Cred că treizeci de minute au lucrat la proiect, din care cinsprezece au stat și s-au privit unul pe altul.Se vede că se plac și că se cunosc de mult, așa că, de ce nu sunt împreună?Ar trebui să primesc mai multă mâncare la ce urmează să fac.
Mă urc pe picioarele fetei, care stă pe canapea și încep să mă joc.Îl simt pe Francisco că se uită la mine și știu că e pe cale să vină încoace.
Îmi pare rău amice, dar te vei descurca.Înainte să mă dea jos de pe Serena, eu i-o iau înainte și mă dau repede la o parte, astfel ajungând ca Serena și Francisco să-și atingă buzele.
Au rămas stană de piatră.De Abia după câteva secunde și-au revenit, iar Serena s-a scuzat, spunând că se duce până la baie, în timp ce Francisco a rămas aici.
Sunt sigur că în acest moment ambii se gândesc unde să mă eutanasieze.Francisco s-a așezat repede pe cel mai apropiat fotoliu punându-și mâna la buze.Instinctul îmi spune că Serena a făcut același lucru.
Măcar acum să realizeze că nu sunt indiferenți unul altuia.
Imediat ce Serena a revenit, ah reluat munca.
Multe minute bune au trecut fără ca niciunul să privească în direcția celuilalt și s-au rezumat la a da răspunsuri monosilabice.
Așa nu merge.Văd ca Serena are în mână un baț și cum nu îl ține prea bine î-l iau.
- Dă-mi-l, am nevoie de el.
- Eros, dă-l înapoi.Eros!
Dar eu doar alerg cu batul în gură spre disperarea celor doi.Francisco vine din dreapta, iar Serena din stânga și cum în spatele meu e un perete, merg tot înainte sub masă.
Până la urmă, îmi fac jocul încercând amândoi să mă prindă.Cum văd că se distrează și că lucrează împreună, mă predau și le las bătul pe masă. Încă răzând, cei doi se așează și reiau ce au început.
După puțin timp Serena a trebuit să plece și, ca la început, au mai stat să se privească în ochi.Îl împing pe Francisco, iar buzele lor iar se ating.
Aceștia nu mai sunt supărați, ba din potrivă, se mai sărută o dată, de data aceasta din propria lor inițiativă.
Francisco se uită la mine blând și îmi mângâie capul.
- Eros, hai la masă.
Latru fericit și îl urmez în bucătărie.Îl iubesc pe nenorocit!
Sfârșit
