Prolog

113 17 12
                                    

Time doesn't heal anything... It just teaches how to live with the pain. Crying is not a sign of weakness. It is a sign of having tried too hard to be strong for too long.

---

M-am lăsat in jos pe perete, acoperindu-mi urechile cu mainile. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii mei palizi, încețoșandu-mi privirea. Singura mea dorința era sa scap de aici.

" Te rog, nu ma răni" plâng, vocea fiindu-mi tremurândă.

Simt o mana încolacindu-se in parul meu, trăgând de el, si ridicându-ma in picioare, provocându-mi o durere insuportabila. Ma apropie de el, șoptindu-mi ceva la ureche.

" Fiecare are demonii lui, si fiecare înger are demonul sau alături. "Imi șoptește, dându-mi drumul întorcându-ma cu fata spre el. "Încercam sa ne ascundem sentimentele, dar uneori ochii spun mai multe decât gura." Continua.

Ascultam cum spunea numai minciuni, dar intr-un final imi găsesc curajul pierdut demult, si ii răspund.

"Ai ochi frumoși, dar gura ta e plină de minciuni, nu esti capabil sa ai sentimente, nu vei fii niciodată. " scuip, îndepărtându-ma de el.

Tears Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum