Tears

1.

12 Iunie 1956; Londra

O ploaie deasa, cu stropi mari si grei, a cernut năvalnic din cerul fumuriu si întunecat pret de cateva minute. Asa sunt ploile de vara, ca un dus rece de scurta durata, ca o ploaie de gloanțe aruncate asupra dușmanului.

Imi dezlipesc nasul de geamul aburit, întorcându-ma in fotoliul meu confortabil de lângă șemineu, acoperindu-ma cu o pătura. Mama era in bucătărie, gătind veșnicele sale fursecuri de care nu ma puteam satura, in timp ce tata, citea un ziar. Eram o familie liniștita, fara probleme.

Deodată usa se deschide larg, pe ea intrând doi bărbați îmbrăcați in uniformă. Parintii mei se îndreaptă către cei doi discutand ceva. Imi alungesc gâtul încercând sa vad sau sa aud ceva, dar in zadar. De ce ar veni la noi? Ce vor? Avem probleme? O mulțime de întrebări imi năvăleau mintea, dar fara sa găsesc vreun răspuns. Parintii mei se uitau la mine, expresia fetei lor fiind una trista. Decid sa ma duc la ei sa vad ce se întâmpla. Imi dau pătura jos de pe mine, lovindu-ma de o briza rece de vânt. Ajung lângă ei, uitându-ma curioasa la ei. Ma iau amândoi in brațe, șoptindu-ma le va fi dor de mine. Nu realizam de ce întâmpla, pana cei doi bărbați ma apuca de brațe, târându-ma afara din casa. Unde ma duc?

Am început sa plâng si sa tip, lacrimile țâșnind din ochi, contopindu-se cu picăturile de ploaie care imi udau parul, lipindu-l de fata. Ma zbăteam, încercând sa scap, dar degeaba, am sfarsit căzând in genunchi, lovindu-ma.

- Lăsați-ma  tip, in timp ce ma ridicau, continuând drumul, nebagandu-ma in seama.

Peste putin timp, ajungem in fata unei case imense. Intram in ea, un miros placut invadandu-mi nările. Cei doi ma arunca pe jos, ca pe un lucru neînsuflețit. Țineam capul in jos, privindu-mi rochia care odată albă acum e înlocuită de noroi si sânge.

- Paige...  spune o voce groasa de la capătul scărilor. " Ma bucur ca ai venit."

Isi bate joc de mine? De parca aveam de ales. Am fost târâtă până aici, gandesc eu.

Imi ridic privirea, ochii mei roșii de la plâns, întâlnind alții ochii verzi ca smaraldul. Acesta imi întinde mâna, eu apucând-o te temătoare, ajutându-ma sa ma ridic.

Unde sunt? Si mai important, cine e el si de unde imi stie numele?

---
Nu stiu ce prostie mai e si asta, totuși sper sa fie cineva care sa citească :)