Mia, fetița orfană

~A doua familie...~

Ca prin minune, apăru pe stradă o femeie tânără care cum o văzu pe Mia, i se făcu milă și o-ntrebă:
-Ce faci singurică pe stradă, draga mea?
Iar Mia i-a povestit tot ce pățise...
-Frumoasa mea, vino la mine! Eu am doi copii, un băiat și o fetiță cu care te vei înțelege foarte bine! Soțul meu este un om foarte bun, care iubește copiii mai mult ca orice! Te voi duce la ei să-i cunoști, iar dacă nu vrei să rămâi cu noi, te lăsăm să pleci când vrei tu!
-Mulțumesc foarte mult! Sigur că voi veni! Oricum nu am de ales...
-Atunci, haide să-ți cunoști noii frățiori!
Mia a mers cu lacrimi în ochi acasă la femeia care i-a dat speranța de a mai trăi. Copiii erau gemeni, o fată și un băiat de vârsta Miei. Când au văzut-o, copiii s-au bucurat nespus de mult. Soțul femeii a îndrăgit-o de la prima vedere. Totul era perfect!
După câtva timp, Mia a început să meargă la școală. Era foarte fericită cu noua ei familie și cu noua ta viață. Dar în inima ei, încă mai exista acel dor pentru tatăl ei. Ea îi spunea în fiecare seară :„Dragă tăticule, sper că și tu ai ajuns printre îngeri, lângă mama care acum nu mai e singură! Vă iubesc mult pe amândoi și sper c-o să ne întâlnim când voi veni și eu la voi, acolo sus, printre îngeri!
În concluzie, toți acei care încă îi mai avem pe părinții noștri, trebuie să ne simțim norocoși pentru asta și să profităm de timpul petrecut alături de ei.