S-a intamplat in dimineata urmatoare. Wednesday intra in baia intunecata, imbracata in pijamalele ei de satin negru. Oglinda reflecta fata pala si indiferenta a fetei inconjurata de coditele impletite. Dar oare oglinda putea reflecta si ura pe care o simtea Wednesday acum? Privi din nou cartonasul frumos decorat din mana ei. Arata ca o raza de soare in imperiul malefic al mintii lui Wednesday. Reuniune. O invitatie la o reuniune. De ce, pentru numele Satanei, trebuia sa se organizeze o reuniune in fiecare an? O reuniune dezgustator de fericita cu toti membri neamului Addams. Unde toate rudele ei purtau rochii simandicoase si costume la patru ace.
Wednesday zambi putin la gandul ca Pugsley va trebui sa poarte costum. Dar colturile gurii se lasara jos in urmatoarea secunda. Reuniune…
Mai tarziu in acea zi…
Morticia iesi in living, zambind entuziasmata catre sotul ei ce fuma un trabuc asezat in fotoliul lui preferat. Facu o pirueta si o plecaciune, lasandu-l pe Gomez sa stie ca poate sa inceapa sa o complimenteze.
-Cara mia , spuse Gomez analizandu-si atent sotia.
-Mon Cher .
-Tish!exclama acesta , aropiindu-se de ea.Stii cat ma inebunesti cand vorbesti asa .Mai spune ceva, te implor,continua , sarutandu-i usor mana.
-Omlette du fromage, a raspuns Morticia privindu-l cu subinteles.
-Tish ,a mormait Gomez.Cand ne-am intalnit acum cativa ani, era o zi cam cum e asta. Magia . Ura. Un baiat. O fata.
-Un mormant deschis, a completat Morticia zambind.Era prima mea inmormantare.
-Erai atat de frumoasa.Alba si misterioasa.Lumea nici macar nu s-a uitat la cadavru.
-Oh mon cher. Innebunit de dansul accentului frantuzesc al sotiei sale, Gomez ceda. Ii prinse buzele in capcana buzelor lui si nu le dadu drumul pentru mult, mult timp. Fester, imbracat in costumul lui favorit cu blana de urs si cu un ranjet plantat pe fata, intra si el ajutand-o pe bunica sa coboare scarile. Femeia asta nu iesea nici in curte fara sa-si ia sticlutele, eprubetele, otravurile si ochii de broasca cu ea. Asa cum spunea ea “Cele mai importante ingrediente sunt greu de gasit. Trebuie sa le iau cu mine daca vreun psihopat se decide sa mi le fure, va trebui sa treaca mai intai de lenjeria de metal a bunicii Addams!” Nimeni din casa nu stia unde si le pune, dar in acelasi timp nimeni nu vroia sa afle.
In tot acest timp undeva mai sus in conacul Addams se dadea batalia secolului. Trebuie sa recunoastem ca Pugsley avea ceva curaj in el. Asa cum stie tot cartierul. Nimeni nu se pune cu fetita Addams. Pugsley facea misto de rochia pe care Wednesday era obligata sa o poarte pentru reuniune. Si facea misto din nou din nou si din nou cantand un cantecel stupid pe care il inventase cu cinci minute inainte. Curios era faptul ca Wednesday nu se uita urat la el, nu vorbea cu el, nu il lovea sau tortura. Ce facea Wednesday? Isi ascutea cutitele amintindu-si regula de baza a familiei : Totul e plictisitor pana cineva isi scoate un ochi. Si chiar daca ma credeti sau nu, Wednesday planuia sa scoata cativa ochi in seara aceea. Vocea lui Lurch rasuna in intregul conac zguduind peretii. Tablourile tremurara violent cand plantele Morticiei lovira ferestrele. Privirile nerecunoscatoare ale acestora se transformara in monstrii. Scaunul electric lovi usa si dulapul se apleca intr-o parte, nimerind peste papusa preferata a lui Wednesday. Ghilotina se lasa in jos aproape taindu-i degetele Manutei.
Fiecare membru stia ca momentul venise…momentul…. …in care taximetristul trebuia salvat de plante. A cui o fi fost ideea ca legendara familie Addams sa mearga cu taxi-ul la reuniune? A,da. A lui Gomez. Blestemat fie Gomez Addams! Sau nu. Incercam sa-i producem suferinta aici. Tot ce avem nevoie e un unicorn si sclipici. Preferabil dulce. Preferabil roz. What was I talking about? Wednesday cobori scarile incet. Ea era inca la etaj cand familia ei se urcase in masini, sperand ca ei vor uita de ea si vor pleca scutind-o de suferinta unei intalniri cu matusa Addams. Dar nu s-a intampla asta.
