Meant to be (A Justin Bieber Fan Fiction)

Capitolul 1 - Cosmaruri

Cosmaruri.

L-am vazut acolo, plin de sange, si am luat-o razna. Ochii mi-au lacrimat usor, fata mea formand o mimica speriata. Nu stiam ce sa fac, m-am pierdut.. m-am indreptat spre el, marind pasul si incepand sa fug. I-am dat casca jos. Respiratia ii era din ce in ce mai fragila, parca simteam cum era pe aproape sa se opreasca. Cu toata durerea si cu ultima lui putere, a mormait ceva. Din pacate nu i-am inteles vorbele, rugandu-l sa repete din nou ce a spus.

" Salveaza-ma.. " m-a implorat cu ochii intredeschisi.

Brusc, m-am trezit.. se pare ca a fost un alt cosmar de-al meu. Mii de ganduri si intrebari imi treceau prin minte. Se spune ca ceea ce visam, va deveni sau este real. Insa eu nu faceam legatura cu realitatea. M-am ridicat din pat, adormita si am incaltat papucii mei pufosi de casa. Razele soarelui imi mangaiau pielea si ochii obositi, abia obisnuiti cu lumina diminetii. Mi-am facut rutina de dimineata, apoi m-am indreptat spre dulap. Am ales o pereche de blugi si un tricou simplu, alb, imprimat cu niste desene colorate si m-am incaltat cu obisnuita mea pereche de conversi negri.

" Isabella, scumpo, masa e gata! " se aude mama de jos. Am coborat scarile, prinzandu-mi parul intr-un coc. Incepuse o alta zi obisnuita din viata mea.

" Dimineata asta ai fost mai rapida cu micul dejun decat de obicei. " ii spun mamei asezandu-ma la masa.

" Da, azi trebuie sa plec mai devreme la lucru. " ma informeaza ea. Si-a luat geanta si a parasit incaperea, nu inainte de a ma pupa pe frunte.

" Pa, draga. Pofta buna! "

" Multumesc, pa! "

Dupa ce am mancat, mi-am luat ghiozdanul si a venit autobuzul pentru scoala. Am urcat si m-am asezat, ca tot timpul, in spate, singura, cu gandurile mele. Viata mea nu e cine stie ce, defapt e chiar plictisitoare. Merg la Lincoln High School, in clasa a 11-a. Urasc liceul, dar mai trebuie sa rezist un an. Cat despre cosmarurile mele.. apar tot mai frecvent de cateva zile incoace. Imaginea unui baiat ranit, cu fata acoperita de sange care are nevoie de ajutorul meu. Pare nebunesc, stiu, dar asta e ceea ce visez. Chipul lui nu imi inspira nimic, poate pentru ca abia il zaresc printre picaturile de sange abundente ce-i curg pe fata. Incerc sa inteleg ce se intampla, dar nu reusesc niciodata. Inainte sa-mi dau seama cine este EL, sau daca il cunosc, ma trezesc. Pana acum nu am spus nimanui despre asta, tin totul in mine, dar mi-e teama ca intr-o zi voi exploda. Si totodata parca sper ca momentul acela sa vina. Pana atunci trebuie sa analizez cu atentie situatia.

Sunetul autobuzului oprind ma scutura si ma trezeste la realitate. M-am uitat pe geam. Intr-un final ajunsesem la scoala. Trec prin curtea imensa si intru pe usa liceului. In drumul catre dulapul meu il vad pe Jake. Imi face cu mana si imi zambeste, iar eu ii raspund la salut. Cine e Jake? Pot spune ca Jake Jones e unul dintre cei mai frumosi baieti din scoala. Surprinzator, ma place. Este manierat si stie cum sa se poarte cu fetele. Plus ca are niste ochi superbi, de un albastru ca marea si un zambet dragut. De ce nu am o relatie cu el? Pai nu cred ca este genul meu, nu ma vad impreuna cu el. Prefer sa ramanem asa cum suntem acum, doi prieteni buni. Revenind la ziua mea plictisitoare.. m-am pregatit pentru prima ora. Matematica, ugh. M-am indreptat spre clasa, fara niciun chef. Cu greu au trecut orele si am plecat de la scoala, pe jos.

" Hei, fraiero! " striga o voce dupa mine. Ma intorc si o vad pe Ashley Brandon, colega mea de banca si prietena mea cea mai buna. O cunosc din copilarie. Este o persoana speciala, mi-e ca o sora. Tot timpul este cu zambetul pe buze si imprastie fericire in jur. Este o persoana pozitiva, exact ceea ce am eu nevoie langa mine. As putea sa mai spun multe despre ea, dar ma rezum la atat.

" Buna si tie! " ii raspund cu un zambet larg.

" Mergi acasa? "

" Hmm, nu stiu.. ai vreo oferta mai buna? "