Din spatele usii, o umbra isi facu aparitia. Avea fata palida si ochii inlacrimati. Era de nerecunoscut, plin de dubii si regrete. Era chiar baiatul pe care incercasem atata timp sa-l uit prin compania altuia. Baiatul a carui lipsa imi coplesea existenta, care imi fura nopti si imi starnea furtuna sub pleoape. Baiatul care nu m-a putut iubi niciodata, sau care -cel putin- nu a stiut sa mi-o arate. Acelasi baiat pe care, in ciuda eforturilor mele, nu mi l-am putut scoate din gand...ce sa mai spun de inima... Acelasi, care sta azi in fata mea cu fruntea in pamant, rugandu-ma sa-i ofer macar o explicatie.
M: - Ce faci aici?!
D: - Spuneai ca vrei sa ma vezi... Ti-am zis ca sunt langa tine! Nu ai decat sa ma ignori, jignesti sau chiar sa faci misto, dar nu voi pleca de aici...Nu pana cand nu te stiu bine...
M: - Nu pot sa cred... (Surazand socata) Multumesc!...
D: - Pentru ce?
M: - Pentru tot...
Rosise... Era mai atragator ca niciodata... Nu i-am remarcat niciodata acesti ochi mari si frumosi... Ce-i drept, nici nu avusesem ocazia caci nu ma privea mai niciodata pentru atat de mult timp, si nu in felul asta... Asa ca am decis sa continui... Am spus tot...
M: - Pentru ca ai grija de mine, pentru ca nu m-ai uitat...Pentru ca esti aici langa mine, pentru ca te mai pot privi inca o data... Pentru ca ai acceptat sa fii cavalerul meu de onoare, desi stiai ca acest lucru te-ar putea destabiliza total... Pentru ca nu m-ai judecat si ai trecut peste orice... Iti multumesc pentru certuri si impacari... Pentru ca m-ai invatat sa iubesc...
D: - Made...Eu...
M: - Ce-i?
D: - Vreau sa inteleg: ce ai patit?
M: - Mai intai de toate, tu chiar ma iubesti? Orice ar fi? Fii sincer te rog!
D: - Ce intrebari sunt astea, Made! Nu te iubesc... (Mi-am lasat privirea in jos, dezamagita...) Sunt nebun dupa tine! Si vom trece peste orice, crede-ma! Cand doi oameni se iubesc, nimic nu-i imposibil!
M: - Davy, eu nu o sa am vreodata copii...
D: - Asta e o chestiune de moment... Mai tarziu nu vei mai avea teama asta...
M: - Nu...Chiar nu o sa am copii... Doctorii mi-au spus asta in urma analizelor... (Am izbucnit in lacrimi)
D: - Te rog, nu! (M-a luat in brate plangand...) Vom gasi o cale... Nu trebuie sa disperi! Sunt aici si nu-ti mai dau drumul! (Incerca din rasputeri sa scoata ceva din buzunar.) Daca tot nu mai sunt cavalarul tau de onoare, pot sa fiu cel care iti pune inelul pe deget?
L-am privit pierduta pret de o secunda... Viata imi mai daduse o sansa...Cea pe care o asteptasem de mult timp...
M: - Da! De o mie de ori da!! (Ne-am imbratisat ca si cand ar fi fost prima si ultima data...Ne-am pierdut ratiunea si am inceput sa gandim cu inima... Buzele ni se apropiam iar inima imi batea din ce in ce mai tare... Iar in acel sarut, mi-am proiectat aspiratiile pe intreg cerul instelat...)
Asa au trecut anii...Cei doi iubitori de contradictii au facut pace, s-au casatorit, au devenit un intreg si i-au dat peste nas logicii inca o data... Cum? Au avut doi copii minunati care inca le mai coloreaza zilele cu zambetele lor si joculetele copilariei... Un lucru e cert: speranta ultima moare!
CITEȘTI
The story of us
RomanceCuvintele spun atat de putin uneori... Ele pot fi mincinoase sau stangace. Pot fi folosite pe post de arma sau scut. Pot deveni ascunzatori sau inchisori. E ciudat cum poti deveni intr-o secunda prizonierul propriilor minciuni... Si e pacat... E pac...