The Tiger Spirit

Secretul

Intregul tablou era cufundat intr-o liniste misterioasa. Cand deodata, Gheara Cenusie.....(marog, cred ca a fist numit asa deoarece are ghiarele negre, ceea ce mi se pare cam ciudat caci lupii, mai ales cei albi, majoritatea au ghearele albe).

Revenind la subiect..... Lupul isi ridica privirea spre mine, incepand sa dea din coada si privindu-ma cu niste ochi foarte jucausi.

Atunci toata nelinistea si spaima din inima mea au inceput sa se risipeasca, incetul cu incetul. Un sentiment de bucurie reusind sa patrunda printre ruinele fabricii.

Lupul ma trase de maneca in semn de a ma juca cu el. Insa eu inca nu imi revenisem bine de la toate cele intamplate. Acesta m-a privit cu o privire foarte inteleapta si intelegatoare. Parea ca ma intelege perfect, desi eu nu scosesem niciun cuvant. Atunci mi-a facut semn din cap ca pot pleca. Asa ca am plecat, tot uitandu-ma in spate la acesta, care ma urmarea cu privirea.

Ma plimbam stinghera prin oras. Nu stiam incotro sa ma duc..... Scoala se terminase, ma despartisem de Emma si ceilalti..... Si nu locuiam acolo.

Deodata cand vreau sa dau coltul unui gard apar in fata mea Emma, Adam si Toby.

-Hey! am tresarit eu.
-Pe unde umbi? ma intreaba Emma parca suspectandu-ma.
-Euuu.... Ma plimbam prin oras, daca tit trebuie sa raman aici....
-Bine, bine, lasa asta acum, caci am o veste care sigur te va incanta! spune ea entuziasmata.
-Care?
-Domnul acela politist care te-a adus pe tine ti-a facut rost de un loc in caminul scolii! Nu e minunat!!!

,,Cum sa fie asta minunat?!?!!! Se intampla ceva viudat aici..... De unde stia acel politist ca eu nu am casa.... Poate aveam! Poate ca eram la alta scoala! As vrea sa ripostez, dar n-am argumente..... Poate o sa-mi ceara numele familiei sau o sa vrea sa discute cu parintii.... Si ce ma fac atunci..... Cine stie, poate ajung si pe la orfelinat!"

-Ăăăăă..... Daaaaa..... Eee super. Ma pot inztala deja?

-Da, Hai cu noi!

Am mers impreuna cu ei pana am ajuns in fata camerei de camin. Emma a descuiat (caci ii lasase ei cheia) si am intrat. Nu era cine stie ce: avea un pat, un dulap, o fereastra, untelevizor si o masa cu doua scaune.

-Paaaii noi te lasam sa te acomodezi.... Vrei sa iti dau numarul mei de telefon?.... Asa o sa ne poti suna.

-Ăăăă,.... Nu e nevoie! am raspuns (insa toti stiti care e adevaratul motiv!)

-Ookkaayy!?!?? a spua ea cam mirata.

Acestea fiind spuse, cei trei plecara. Lasandu-ma singura..... Doar eu cu gandurile mele incetosate!

Stateam intinsa in pat, privind in gol si gandindu-ma care-i treaba cu politistul si desigur cum sa scap de la scoala asta!
Tot stand eu intinsa asa aud pe cineva, pe coridor vorbind la telefon. Parea vocea politistului.

Brusc am devenit foarte atenta la discutia acestuia. ,,Stiu ca nu e frumos, dar ma simteam indirect implicata in ea!" Asa ca mi-am ciulit bine urechile:

Ce este scris in paranteza sunt spusele celui din telefon........ Doar nu va mirati cum de auzea si ce spunea cel din telefon.... NU?!??

-Normal ca o am! Ce? doar nu aveti incredere in mine!

( -Păăăiii, daa, la ultima misiune pe care ti-am dat-o nu ai fost in stare sa prinzi o gasca!)

- Sefu' va rog, era un gascan!!!

(-Da, marog, revenind, NU UITA RASPOIMAINE DIMINEATA MI-O ADUCI IN GARA TEAFARA SI NEVATAMATA!!! AI INTELES?!?!!)

-Da, sefu'!

(- Si ai grija sa nu te banuiasca de nimic! Tine minte, ai o misiune foarte grea, eu o cunosc si nu e o simpla adolescenta de 16 ani!)

Puteam recunoste vocea asta dintr-o mie....ERA DOMNUL MUSTACIOS!!!