Urmatoarea zi trebuia sa înceapă la fel. Tot cu cafeaua de dimineata. Doar ca de data asta au ajuns băieții la noi acasa. Dupa ce am facut cafeaua am plecat la ei. Am fost atât de fericita cand l am vazut pe Vlad. Parca muream de dorul lui.
Aceasta zi nu o voi uita.
Acele săruturi pasionale, acele imbratisati calde, acele vorbe dulci si acele momente in care am fost doar noi doi. De data aceasta nimeni nu ne a mai deranjat. Parca toți stiau ca noi vrem sa stam împreună pentru ca este ultima noastra zi.
Toata ziua a fost parca un vis. A venit seara. Am plecat la discoteca. In acea seara nu ne am prea distrat. Deja eram prea obosiți si mie deja mi se făcea rău. Atata cafea, atâtea țigări, atata băutură si mâncare mai deloc nu mi au facut bine. Pe la ora 1 si ceva am hotărât sa mergem acasa. Voiam sa dorm cu Vlad in acea noapte pana la ora 4 cand avea autobuzul. Dar cand am ajuns acasa la el a inceput sa îmi fie din ce in ce mai rău. Toate isi puneau bine amprenta. Asa ca l am rugat pe Vlad sa ma duca acasa. Nu voiam asta iar el nici atât, dar eu nu ma mai țineam bine pe picioare.
Despărțirea noastra nu a fost asa cum ma asteptam. Simteam tristețea din vocea lui. Dar nu voi uita ultimul sărut. Chiar daca despărțirea nu a fost cum ma asteptam, sărutul a fost perfect. Pentru ca era de la el.
Dupa ce m am pus in pat m am gandit sa ii fac o surpriza si sa ma trezesc la ora 4 si sa il conduc la autobuz. Dar nu am auzit ceasul. Asta încă regret. Chiar i as fi facut o surpriza.
Dar măcar a inteles de ce am vrut sa plec acasa si nu s a terminat totul atunci.
