Rapita La Miezul Noptii

-B

Azi se implineste un an de la moartea parintilor mei..
Sunt la cimitir, langa piatra lor, cu lacrimi in ochi si cu flori in mana gandindu-ma cat de singura sunt.

Ma indrept spre orfelinat. Am pierdut notiunea timpului.. Era foarte tarziu. O furtuna groaznica tocmai s-a pornit. Maresc pasul. Cineva e in spatele meu. Ma urmareste. Simt asta. Incerc sa nu ma uit in spate, dar nu pot. Cand am intors capul... Nimic.. Doar ceata deasa era deasupra mea..

Ajung la orfelinat si ma duc direct in camera mea de la etaj. Acolo, Nina, colega mea de camera ma astepta pe pat. Ea este foarte timida si studioasa, genul acela de fata tocilara, dar o prietena de nadejde. Eu sunt mai dezinvolta si mai tupeista, dar in sensul bun..Incidentele din ultimul an m-au facut mai puternica.

-Hei Mona! Te-am asteptat atat, e ora 20:00, unde ai fost toata ziua?
-Umm, stii, eu...
-Mona, ce este?
Cu lacrimi in ochi ii raspund:
-Stii, azi se implineste un an de la m....
-Stiu, imi raspunde bland Nina.. Imi pare rau! Dar iti sunt alaturi!
-Multumesc, Nina! Te iubesc! Esti o prietena grozava!
-Si eu!

Maine incep liceul. De cand m-am mutat la orfelinat in New York, nu am vizitat mai nimic in acest oras despre care am auzit multe lucruri..

Incerc sa adorm, dar nu pot. Nina inca citea pentru ora de literatura. Ea este mai mare decat mine cu un an..

Ora 0:00

Telefonul se lumineaza si vibreaza. Dau televizorul mai incet pentru a vedea cine ma cauta.. nu prea primesc mesaje, nu am prieteni in acest oras.. iar prietenii mei vechi, parca au uitat de mine...

Primisem un mesaj.. acesta suna cam asa:
"Azi se implineste un an, huh? Sper ca esti multumita.. cred si eu! Stai in New York, orasul luminilor, mergi la un liceu de fite, primesti haine noi... Ce noroc pe tine! Dar nu te bucura prea mult, raul de abia acum incepe! Eu sunt cosmarul tau! -B"

Privesc ingrozita mesajul, spunandu-mi in gand: "Cum m-as putea bucura?" si ma intreb cine imi stie povestea vietii asa bine. Cine este B?!.. Nina isi scoate ochelarii si se uita la mine:
-Ce ai patit Mona?
-Uhh.... nimic nimic! Noapte buna!
Si sting lumina, adormind in cele din urma, dar tot cu gandul la acel mesaj..

Heei, lume! Sper sa va placa primul capitol al acestei carti! Sunt super incantata ca am inceput-o! Lasati-mi parerile voastre in comentarii!