Am fost sfatuita sa fiu mai prietenoasa cu cei din jur pentru ca probabil problema era la mine si mi-as putea face prieteni de fapt.
De asta m-am gandit ca astazi sa fac ceva diferit si sa vorbesc cu una dintre fetele "normale" cu care probabil nu as avea nimic impreuna.
Am rugat-o daca putem merge impreuna acasa, si asa a inceput incercarea mea de imprietenire.
Trebuie sa recunosc ca m-am inselat in privinta ei. De fapt m-am inselat in privinta tuturor. Nu stiam cat de multe lucruri am putut avea in comun. De acum voi incerca sa fiu o persoana mai deschisa si voi socializa cu toata lumea. Se pare ca problema era la mine. Aceasta experienta chiar m-a schimbat. Deci.....
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
GLUMEAM!Cum a decurs situatia de fapt:
Eu am rugat-o pe fata daca putem merge impreuna. Ea a acceptat iar in timp ce mergeam, tot drumul nu a facut decat sa stea pe telefon! Cand incercam sa vorbesc c u ea, nici macar nu era atenta si vorbea cu o super intarziere. Pe drum a mai trebuit sa ii mai asteptam prietena, care si ea era obsedata de telefon iar fot drumul nu au facut altceva decat sa se uite la facebook-ul altei fete pe care nu o cunosteam. Intr-un final m-am dat batuta si am mers singura acasa.
S-a zis cu incercarea mea de imprietenire.
CITEȘTI
Viata mea de otaku (o greseala a societatii)
De TodoAceasta este o carte facuta pentru orice otaku care nu stie ce ar trebui sa citeasca. Vrei sa vezi cosplay-uri, imagini amuzante din anime-uri si sfaturi de la oameni care ar putea sa semene cu tine sau ar putea sa te ajute in problemele de otaku? A...