Îndragostită de un vampir

TRECUTUL

Z:M-am săturat de tine! De prietenii tai!! Și de stilul tău dezaxat de a apărea în viaţa mea când ai tu chef!!
Ceva ciudat se întâmpla pentru ca deodată mâinile mele au luat foc, dar fără sa mă ardă, dar simteam în corp o putere de nedescris
D: Hopa. Micuța Zoey tocmai și-a descoperit puterile.
Z:Ce puteri? Ce se întâmplă?! Vorbește!!
D: Calmează-te și nu te pierde cu firea, ne poți omorâ pe toţi și nu cred ca vrei asta.
În momentul ala am văzut negru în fața ochilor pentru câteva secunde. Eram plina de ura și nu o puteam stăpâni, nu știam cum, era copleșită de cursul întâmplărilor din ultima vreme. Era prea mult pentru mine. Întâi rămân orfana. După care încerc sa îmi continui viata pentru ca nu mai puteam sa îmi plâng de mila la nesfârșit și acum asta? E deja prea mult!!! Totul trebuie sa înceteze. Nu mai pot.
În următoarele momente amintiri pe care nu le trăisem sau cel puțin care nu știam ca exista mi-au fost derulate prin minte. părinții mei, dar nu cei care m-au crescut, copilăria mea, total diferita față de cum mi-o aminteam, totul era diferit. Mi-a apărut în minte și un dialog cu asa zisa mamă a mea naturala, pe care sincer, chiar as vrea sa o cunosc și sa ii pun o sumedenie de întrebări
(Amintire)
Z: Mamă, ce se întâmplă? (eu la 5 ani)
M: Prințesa mea, totul va fi bine. Îți promit!
Z: Nu vreau sa plec de lângă tine. De ce e toată lumea asa agitată?
M: O sa mergi într-o mica excursie și tot ce trebuie sa faci este sa ții talismanul (un lănțișor cu un pandantiv în forma de semiluna) aproape de tine și niciodată sa nu îl dai jos, iar noi ne vom revedea cât de curând
Z: Dar mamă!
M: Du-te acum! Și nu uita ca te iubesc!
(Revenire la realitate)
-ZOEY!!
Jason ma scutura ca sa îmi revin la realitate și simțeam cu nervii îmi cuprind fiecare celula din corp
-LASĂ-MĂ! Acum!!
În momentul ala l-am pus jos numai dintr-o mișcare a mâinii iar el a rămas întins pe iarba umeda uitându-se cu ochii cât cepele la mine.
Nu simțeam nici o remușcare pentru ceea ce am făcut. Defapt în momentul de fata îmi părea rău că nu l-am accidentat
- Of,of,of neascultătoare ca de obicei
Vocea asta deja ma călca pe nervi și trebuia sa o fac sa dispară.
Iuventus vivre la porte de morte abisus!
Cuvintele acestea au ieșit val vârtej din gura mea, fără sa știu ce înseamnă și dintr-o data micul sâcâitor este absorbit de o gaura apărută din senin și dispare.
Atunci corpul meu se detensionă instant iar eu cad pe pământul rece inconștientă
D: Bravo. Ești exact asa cum mi te aminteam
Z:Ce? Nu am scăpat de tine?
D: Ca sa știi și tu, nu apar în visele tale decât dacă ma chemi deci nu mai face pe victima
Z: Cum sa te chem dacă eu vreau doar sa scap de tine?! Tu gândești puțin? Și stai asa, cum adică "visele"? Nu îmi adux aminte sa ma fi pus la somn.
D: Da, defapt ești inconștientă și în drum spre casa iubitului tău. Dar oricum sa știi ca mi-a plăcut cum l-ai aruncat. Și îmi arunca o privire draceasca pe care jur ca în momentul asta as pune-o în ghips!
Z: Javra!!
Și mi s-a rupt filmul.
OKAY. Deci vreau sa fiți puțin atenți... Nu prea merge cartea.. Si ma gândesc serios sa o șterg... M-am gândit sa postez un ultim capitol ca sa vad dacă totuși exista vreo-o salvare pentru ea...