M-a imbratisat , m-a sarutat , m-a pupat pe frunte si a plecat. "Ne vedem..te iubesc" a zis. Dar au ramas doar amintiri.
Cam asa s-a terminat povestea noastra...sau nu chiar.
Mereu am crezut ca o sa se intoarca , iar eu eram dispusa sa il iert , sa il astept si sa il accept orice ar face. Adevarul e ca si acum imi e dor de ochii lui mari si caprui si de vocea lui ragusita si de felul lui de a fi , modul in care ma privea , in care ma strangea de mana , in care ma saruta , in care ma stangea in brate , felul cum imi spunea "Sarah te iubesc.". Pur si simplu il uram si il iubeam in acelasi timp , nici nu stiam cu adevarat daca a fost iubire adevarata ...sau doar o iluzie. Ceea ce stiam sigur e ca el nu m-a uitat asa ca am hotarat sa vorbesc cu el . I-am spus tot ce simt ..ce vreau . Mi-a zis ca ma iubeste , ca ma vrea inapoi , dar ca distanta distruge tot. Eram in stare sa ma schimb cu totul pentru el , sa fac orice pentru el , dar nu -a putut face nimic.
Continuam sa ne purtam ca doi copii, radem , glumim , dar de multe ori adevarul e spus printr-o gluma...
ACEASTA E DOAR INTRODUCEREA ...SPER SA VA PLACA . xoxo
