Stand By Me

4.

Am urcat cu liftul până la camera noastră...ciudat spus a noastră.
Eram prea obosită pentru a-mi trata vânătăile, așa că am mers direct în dormitor.

Dau să aprind lumina și sunt foarte aproape de a face infarct când văd o siluetă pe fotoliul de lângă geam.

- Skate?
Purta alte haine decât mai devreme și o șapcă. Mi-am dat imediat seama că era fumat.

Mi-a zambit blând.

Ce făcea aici?
Am luat rapid tricoul lui Jax pe mine și m-am apropiat de Skate.

- Te-ai culcat cu Jack.

Poftim?
Am deschis gura să spun ceva, dar m-a întrerupt.

- De ce?

- Skate...

- Te-ai comportat exact ca o-

- Da! Ai dreptate! Pentru că ăsta-i singurul lucru pe care îl știu face!

- Eu l-am trimis la tine ca să te scape puțin de Jax. Nu ca să ți-o tragi cu el.

- De ce n-ai venit tu, dacă ești așa ofticat?
Am strigat la el, neînțelegând care e problema lui.

- Am avut...alte treburi.

Mda...știu eu ce treburi.

- Skate..nu m-am culcat cu Jack. Oprește-te. De ce îți pasă, oricum??

Ochii săi sticloși privesc asupra mea, facandu-mi pielea de găină și pot observa colțul gurii sale curbandu-se subtil.
În fracțiune de secundă e lângă mine , mă prinde de mâini trantindu-ma pe pat.

- Ciudat. De ce sa-mi pese de o prostituată? Nu ești altceva decât o curvă.

Daca cineva mă cunoștea, știa că cel mai mult uram să fiu numită așa.

- Nici eu nu știu ce simt.
In timp ce vorbea, mă mângâia pe picior.

- Ști ce am simțit doar gândindu-mă că Jack te atinge în feluri în care vreau eu să o fac? Furie.
Am icnit când mi-a strâns carnea între degetele lui mari.

- Nu există eu și Jack.

- Știu. Ești proprietatea lui Jax. Il iubești, nu-i așa?
Tremuram sub greutatea lui.

- Ce naiba vrei, Skate?
Il intreb cu aroganță.

- Pe tine. La naiba! Doar pe tine.
Zice înainte să mă sărute flămând.

Se oprește brusc, plasând un ultim sărut cast pe buzele mele umflate.

- Îmi doresc să te fi cunoscut înaintea lui Jax.

Apoi a plecat val-vârtej.
Ce a fost asta?

Am ramas ca o statuie pe pat..zici că făceam provocarea manechinelor, dar încă o data, ce a fost asta?
Skate nu s-a manifestat niciodată în asemenea hal față de mine.

*

După un somn și o baie bună, am gătit niște paste deoarece Jax mereu striga la mine că nu este mâncare.
Mai demult aș fi făcut orice ca să îi intru în gratii, acum sunt obligată să o fac pentru a nu primi bătaie.

Purtam un alt tricou de-al lui și niște pantaloni scurți. Arătăm banal, fără machiaj, spre deosebire de serile în care mă punea la treabă și eram foarte aranjată.

Îmi era sete, iar în casă nu era nimic, așa că am decis să cobor în club.
Deși era aproape 3 dimineața, era plin de oameni care nu au ce face cu viața lor.
Jose era încă la bar; a zâmbit când m-a vazut intrând.

- Hei S.

- Hei.
Iau o sticlă de suc din frigider, și privesc apoi în încăperea întunecată.

- Skate? A plecat cu băieții?

- Da. Dar a revenit.
Mă incrunt, iar el îmi arată cu degetul unde e. În partea dreaptă a barului, sprijinit cu palmele de masă, și cu o fată...toată peste el. Ea părea să îi șoptească ceva la ureche, iar el a sărutat-o.
Mi s-a ofilit puțin sufletul, dar mi-am revenit repede.

- S? poți să îi dai asta lui Jax?
Imi intinde un plic gros, bănuiesc că era plin de bani. Il iau și mă întorc să plec. Atunci văd că Skate se uită la mine. Nu ii pot descifra privirea.
Decid să îl ignor.

- E in biroul lui?
Jose mă aprobă.
Nu mai stau acolo nicio secundă.

Holurile erau goale. Nu am bătut la ușă, am intrat...tocmai ca să dau peste Jax și una dintre curvele lui tragandu-si-o. Ugh... l-am mai gasit în astfel de ipostaze, dar de data asta m-am enervat rău. Da, mă abuza, și psihic și fizic, îl uram ...dar în adâncul inimii mele încă îmi doream ca el să mă iubească. Să mă considere iubita lui.

Îmi dau filme, ca de obicei.

- Iesi afară!!
Strig către ea. Mă privește speriată dar își ia rapid hainele și pleacă. Jax își trage pantalonii pe el; il analizez, nu-nu îmi dau seama dacă e nervos sau indiferent.

- Jose mi-a dat asta.
Ii întind plicul, încercând să țin lacrimile în frâu.

- Ce cauți aici? Parcă ți-am spus să-

-Mai taci! Mi-era sete așa că am coborât.

- Cine naiba te crezi să-mi vorbești așa?
Se apropie amenințător de mine. Eram oricum pregătită pentru câteva lovituri.

- Nimeni. Ar trebui să mă cred iubita ta. Cineva de care îți pasă. Te urasc , dar cred în continuare, ca o proastă ce sunt că într-o zi îmi vei spune că mă iubești.

Am rămas fără aer la sfârșitul propoziției. El se holba la mine. Zâmbea, ceea ce era ciudat.
Sentimente amestecate îmi roiau în suflet.

- Nici nu știu de ce mă ți aici! Nu ai destule fete? Eu ți-am oferit toată viața mea, iar tu ai aruncat-o la gunoi.

Nu a spus absolut nimic. Pur și simplu a plecat.