Be somebody

Cine esti?

Am luat-o impreuna cu Niall pe o straduta care era un fel de scurtatura spre casa. Am mers pe acolo impreuna. Am trecut pe langa o casa iar apoi un sentiment de dejavu a trecut prin mine. Nu imi aduc aminte sa fi fost aici inainte.

-Umm, Niall, ma poti astepta o secunda? spun eu uitandu-ma catre casa si oprindu-ma in fata ei.

-Nu. Vin cu tine. Nu te las singura acolo.

Am deschis usa usor si am intrat inauntru. Acolo aflandu0se bineinteles, multe panze de paianjen si mirosea urat.

- Stai! Cunosc casa asta. spun eu uitandu-ma intr-o incapere. Am mai fost aici. Exact pe acest pat, spuun aratandu-i si lui Niall care parea putin speriat.

-Putem pleca? Nu imi place locul asta.

-Oh, haide nu fi copil!

-Sii, cum de ai mai fost aici?

-Um.. nu stiu.. oh ba da stiu , spun repede fata luminandu-se, am vista casa asta. Timp de o luna am avut un vis. Eram aici pe acest pat, era intuneric si o liniste cumplita, apoi dintr-o data se aud voci. Nu am inteles niciodata ce spun acele voci.

-Interesant. spune Niall probabil crezandu-ma o nebuna.

Dintr-o data, usa s-a inchis iar eu si Niall am ramas blocati in acea incapere. Am inceput sa tupam dupa ajutor si sa batem cu mainile in usa incercand orice metoda de a iesii, dar in zadar. Nu reuseam. Si ce altfel mai trebuia decat sa aud si vocile din visul meu..

-Niall, spun inghitind in sec, ai auzit si tu?

-Da...cine crezi ca sunt?

-Nu stiu dar vom afla. Imi pare rau ca te-am facut sa vi aici. Eram doar curioasa.

-Meh, e okay. Nu te panica, vom gasi o solutie. spune el incercand sa ma calmeze cand in realitate era mai speriat ca mine.

O femeie apare in fata noastra noi tremurand. Avea vreo 38 de ani.

-Oh, nu va speriati. Nu am sa va fac rau. Scuze ca v-am inchis aici dar ma simteam singura.

-Iti cunosc vocea. Cine esti?

-Oh , draga Alexis, normal ca imi stii vocea. Am aparut in multe din visele tale. Eu sunt Margaret. Bunica ta.

-Bu-b--bun-buni-bunica m-me-m-mea? Spun tremurand. Esti o f-f-fanto-m-a.

-Draga nu te speria. Am murit cand eram tanara in casa asta. M-am sinucis, stii povestea.

-Defapt nu o stiu. Am abandonat-o pe mama ta apoi m-am simtit groaznic. Nu am avut conditii sa o cresc fiindca bunul tau bunic ma parasise, simtindu-ma vinovata, am lasat-o pe mama ta la alte rude iar eu m-am sinucis aici.

- Suna teribil. Imi p-pare r-r-ra. Nu am vr-ut sa va s-supar.

-Oh, dragule , nu m-am suparat. Am fost proasta cand am renuntat la viata mea. Cum te numesti?

-Niall.

-Si.. voi sunteti impreuna?

- Ce?! Nu. Suntem cei mai buni prieteni.

-Oh, stai calma, stiam asta deja. S-a facut tarziu, cred ca ar trebui sa plecati altfel parintii vostrii s-ar putea ingrijora.

-Ok, bunico, te voi mai vizita.

-Voi fi mereu aici. Si nu uitati, sa nu spuneti nimanui ca m-ati vazut.

-Okay, am spus eu si Niall deodata.

Usa s-a deschis, i-am aratat un zambet bunicii si am iesit din casa.

-Asta a fost ciudat, spune Niall inca uimit.

-Mie-mi spui?

Am ajuns acasa, Niall a plecat spre casa lui.

Am intrat , dar nimeni nu realizase ca intarziasem o ora. Ce bine.

Am intrat in camera mea si am deschis fereastra. Era intuneric si priveam stelele. 

-Frumoase stele, nu? o voce familiara se auzi din geamul din fata geamului meu.

-Niall?

-In carne si oase.

-Nu stiam ca locuiesti aici.

-Eh, acum stii.

Radem amandoi si vorbim ore in sir.

Cred ca a fost cea mai buna zi din viata mea.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Capitol nou scurt si devreme.

ilyy <33