Am luat-o impreuna cu Niall pe o straduta care era un fel de scurtatura spre casa. Am mers pe acolo impreuna. Am trecut pe langa o casa iar apoi un sentiment de dejavu a trecut prin mine. Nu imi aduc aminte sa fi fost aici inainte.
-Umm, Niall, ma poti astepta o secunda? spun eu uitandu-ma catre casa si oprindu-ma in fata ei.
-Nu. Vin cu tine. Nu te las singura acolo.
Am deschis usa usor si am intrat inauntru. Acolo aflandu0se bineinteles, multe panze de paianjen si mirosea urat.
- Stai! Cunosc casa asta. spun eu uitandu-ma intr-o incapere. Am mai fost aici. Exact pe acest pat, spuun aratandu-i si lui Niall care parea putin speriat.
-Putem pleca? Nu imi place locul asta.
-Oh, haide nu fi copil!
-Sii, cum de ai mai fost aici?
-Um.. nu stiu.. oh ba da stiu , spun repede fata luminandu-se, am vista casa asta. Timp de o luna am avut un vis. Eram aici pe acest pat, era intuneric si o liniste cumplita, apoi dintr-o data se aud voci. Nu am inteles niciodata ce spun acele voci.
-Interesant. spune Niall probabil crezandu-ma o nebuna.
Dintr-o data, usa s-a inchis iar eu si Niall am ramas blocati in acea incapere. Am inceput sa tupam dupa ajutor si sa batem cu mainile in usa incercand orice metoda de a iesii, dar in zadar. Nu reuseam. Si ce altfel mai trebuia decat sa aud si vocile din visul meu..
-Niall, spun inghitind in sec, ai auzit si tu?
-Da...cine crezi ca sunt?
-Nu stiu dar vom afla. Imi pare rau ca te-am facut sa vi aici. Eram doar curioasa.
-Meh, e okay. Nu te panica, vom gasi o solutie. spune el incercand sa ma calmeze cand in realitate era mai speriat ca mine.
O femeie apare in fata noastra noi tremurand. Avea vreo 38 de ani.
-Oh, nu va speriati. Nu am sa va fac rau. Scuze ca v-am inchis aici dar ma simteam singura.
-Iti cunosc vocea. Cine esti?
-Oh , draga Alexis, normal ca imi stii vocea. Am aparut in multe din visele tale. Eu sunt Margaret. Bunica ta.
-Bu-b--bun-buni-bunica m-me-m-mea? Spun tremurand. Esti o f-f-fanto-m-a.
-Draga nu te speria. Am murit cand eram tanara in casa asta. M-am sinucis, stii povestea.
-Defapt nu o stiu. Am abandonat-o pe mama ta apoi m-am simtit groaznic. Nu am avut conditii sa o cresc fiindca bunul tau bunic ma parasise, simtindu-ma vinovata, am lasat-o pe mama ta la alte rude iar eu m-am sinucis aici.
- Suna teribil. Imi p-pare r-r-ra. Nu am vr-ut sa va s-supar.
-Oh, dragule , nu m-am suparat. Am fost proasta cand am renuntat la viata mea. Cum te numesti?
-Niall.
-Si.. voi sunteti impreuna?
- Ce?! Nu. Suntem cei mai buni prieteni.
-Oh, stai calma, stiam asta deja. S-a facut tarziu, cred ca ar trebui sa plecati altfel parintii vostrii s-ar putea ingrijora.
-Ok, bunico, te voi mai vizita.
-Voi fi mereu aici. Si nu uitati, sa nu spuneti nimanui ca m-ati vazut.
-Okay, am spus eu si Niall deodata.
Usa s-a deschis, i-am aratat un zambet bunicii si am iesit din casa.
-Asta a fost ciudat, spune Niall inca uimit.
-Mie-mi spui?
Am ajuns acasa, Niall a plecat spre casa lui.
Am intrat , dar nimeni nu realizase ca intarziasem o ora. Ce bine.
Am intrat in camera mea si am deschis fereastra. Era intuneric si priveam stelele.
-Frumoase stele, nu? o voce familiara se auzi din geamul din fata geamului meu.
-Niall?
-In carne si oase.
-Nu stiam ca locuiesti aici.
-Eh, acum stii.
Radem amandoi si vorbim ore in sir.
Cred ca a fost cea mai buna zi din viata mea.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Capitol nou scurt si devreme.
ilyy <33
CITEȘTI
Be somebody
Teen FictionEu sunt Alexis Smith si vreau o schimbare in viata mea. Vreti sa stiti despre ce este vorba? Aflati doar daca cititi aceasta carte.