Şcoala Magicienilor(Pumnalele Îngerului 1)

Evadarea

-OK, zise Drew, ne vedem la ieșirea din cameră la miezul nopții.

Era 7 dimineața. Trebuia să se pregătească pentru şcoală. Drew îşi puse uniforma pe el, care se strâmtă până ajunse la mărimea potrivită.

Drew ieşi din cameră şi se duse spre sala de mese. Se servea omletă. Era foarte bună. Nimeni din cei cinci copii nu vorbea. Nu trebuia să se dea de gol, aşa că mai bine tăceau.

Drew strică liniştea:

-Am găsit pe net o hartă cu locația primelor şase Pumnale. Ne mai trebuie decât locația celui de-al Şaptelea.

-Drew, zise Anne. Să ştii că Al Șaptelea Pumnal e plin de viață, şi probabil că este la cineva foarte puternic. Pentru că este prea puternic. Și având viața, cineva l-a folosit pentru a avea viață nesfârșită. Și nu mă refer la Anstasia. Mă refer la un Magician.

-Nu-mi pasă, o să găsesc acel om, oricine ar fi și o să-l pun să-și folosească magia pentru a o opri pe proasta aia. Ne vedem la miezul nopții.

***

Drew se întoarse să-și facă bagajul. Îndesă niște bani și niște haine. De atât avea nevoie.

La clasă învățase cum să formeze bile de aer, pământ, foc şi apă, cele patru elemente. Profesoara le mai spuse că peste astea, există oameni buni care pot folosi cu ușurință Magia Neagră. Era interesant. Cei care puteau folosi Magia Neagră erau puternici. Drew spera ca are și el Magie Neagră. Și spera să şi-a descopere mai repede. La profesoara le mai spuse se ca sunt puțini oameni buni care pot să o controleze. Ceilalți ai cazut pradă SUFERINȚEI.

Atunci când un Magician trece de partea răului, se lasă pradă SUFERINȚEI. Este cel mai rău lucru pe care îl poate face un Magician.

***

Era miziezul nopții. Drew se întâlni cu ceilalți în camera comună. Merseră până la ușă, și o deschiseră cu grijă. Pășiră pe holul întunecos și umed al scolii.

Au reușit să ajungă până la ușă de la intrare, când se auzi un sunet de tocuri.

-Rahat, zise Isabella. Mary. Stați aici.

Începu să îi acopere pe toți cu aer, astfel încât să-i facă invizibili. Vraja de Invizibilitate era greu de făcut, iar cei mai mici nu o puteau suporta prea mult.

Isabella se străduia să țină mantia de aer deasupra lor, dar nu mai putea. Când să cedeze, Anne îi dădu o mână de ajutor. Ținu și ea mantia de aer cât putu, până când ceilalți trei băieți începură să țină și ei.

Directoarea Mary trecu pe lângă ei, dar nu-i văzu. Trecu mai departe și urca scările. Toți cinci lăsară mâinile jos. Nu mai puteau.

Se străduiți sa deschidă ușa, dar era închisă. Firar!!!😤😤😤

Anne a modelat o cheie din aer, şi a băgat-o prin broasca ușii.

Ușa se deschise, iar copii fugiră afară.