Se uita la ceas într-o zi nedumerită
Cum putea să fie ora respectivă?
Se uita la sticla rostogolită
Pe jos.
Ce era palpitant la lichidul acela?
De ce îl vroia?
Nu ştia.
Şi nici nu va ști.
Se ridică de pe pat, ia sticla
Ia o gură, două, trei
Să şti ce a păţit vrei?
S-a căţărat sus în înalt
Pe un bloc ea a urcat
Şi se uita cât mai e până jos...
Ar vrea să sară
Dar a inceput să îi apară
În gand amintiri
Cu părinţi, frate, prietenă, toţi.
Se retrage şi doar se taie
Simţea ca nişte paie
Cum pe mâna o tăiau
Carnea de i-o sfâşiau
Şi... tace.
Plange cu lacrimi amare
Pentru ce-a făcut.
CITEȘTI
Gustă Din Durerea EI
PoesíaTot ce pot spune Mai precis anume E că e despre ea O fată ca din poveşti Dar...ea...suferă E o suferinţă aparte ce o omoară
