Anonimul blond

5

După plimbarea stinghera prin parc,clipele petrecute in surdina batăilor de vânt,am ajuns intr-un târziu acasă,ingândurata,răvăşită si plină de dorul de a îl strange pe Anonim in brate. Doaream ca totul sa devină real ,sa il pot avea,sa ii stiu identitatea şi să ii pot zări fața,insa,ma multumesc si cu protectia lu fața de mine,starea mea...sufletul meu.
Ajunsă in casa primesc mesaj de la el:
Anonim:-Esti bine?
Eu cu o silă deosebită in mine ii ignor mesajul,ma duc in camera mea si imi arunc ghiozdanul in colțul camerei,ma asez la birou,imi aprind lampa si comod imi iau o punga de cipsuri,privesc lumina lămpii ce se reflecta pe masa biroului,imi ascult sunetul asurzitor de cipsuri pe care le ronțăi si muțenia din jurul meu care urlă. Intr-un final ma destept si ma intorc cu fața la pat.
Ca o descreierata ce sunt am uitat de Anonim,eda asezat pe marginea patului cu capul in jos,si ca o proasta ce sunt am țipat când l-am văzut din senin stând acolo,avea capul intre umeri,era ingândurat si suparat,insă corpul lui pe patul meu,eu imbracata lejer,imi provoca deja halucinații,timpul,incepuse din nou sa cuga cu greutate...El se ridicase de pe pat,usor si tacticos,se indrepta cu pasi ispititori către mine,eu m-am ridicat elegant si plină de visare de pe scaunul de birou,il privean,puteam pentru prima data sa imi vad reflexia in ochii lui ,era atat de perfect,o imagine de nedescris,işi aplecase capul ca sa ma acopede cu totul in acea imbrațisare calda si plina de fiori,tremurul meu devenise deja amorțeala si corpul meu cedase de mult . Il priveam,cu puțin curaj,cu o delicatețe nedefinită,miam luat la purtator degetele de la mâna stangă si mi-am insuşit conturarea chipului cu ele. Avea un ten fin...foarte fin,sexy la atingere...ochii lui erau albastrii,puteam sa jur ca este irezistibil,insa deja era.
Suparat parcă de ce am facut,mia cuprins mâna,mi-a impins-o la spate ,dupa care intr- maniera visatoare şi-a ridicat mâna cealalta si mi-a cuprins barbia cu doya degete,imi apropia tot mai tare buzele de obscuritatea din glugă,insă la un momentdat,fiind prea emoționata si acaparată de plăcere,imi cedeaza picioarele si pic drept in pat.
Anonimul era incurcat in situație,insă se aşează de marginea patului,imi mângâie parul intr-o naiera paterna si imi spune:
-Esti bine micuț-o?
Cu glasul afundat in tandrețe am raspuns cu greu:
-Da...doar că...am doua picioare stangi..si ..
Ma bâlbâiam in ultimul hal,pur si simplu ma simteam atat de bine si implinita incat totul era perfect ,patul,privirile din glugă,atingerea lui paternă,nimic nu putea fi mai perfect de atât.
Când, uşa deschisă in fuga de bunica mea rupe tacearea . In urmatoarea secunda m-am speriat grav,credeam cu tărie că ma va prinde cu Anonimul in pat, in aceeasi cameră dezmierdandu-ne...Holbam ochii la bunica si ma gandeam cum va reacționa dupa doua clipite cand m-a văzyt cu anonimul,sta doau secunde pruvind in jos, dupa care pleaca spunând:
-Am uitat sa iți aduc clâtitele....murmura incet pe hol incontinuare.
Era sa imi sara inima din piept, puteam sa jur ca voi muri acolo, insa era linistita si nu observase nimic,am inchis uşa in urmatorul moment si m-am dus in fața anonimului,l-am luat in brațe caci eram inapaimantate de ce sar fi intamplat si l-am intrebat:
-Ce sa intamplat? De ce nu te-a observat?
-Doar tu mă poți vedea, of of of micuța mea stai liniştită draga nea,va fi bine.
Ma ma mangaiat pe cap,mi-a pupat fruntea, pentru cateva secunde i-am simțit buzele moi...atat de fine,perfecte,senzuale..atingerea lor pe fruntea era perfecta...Simțeam din nou că ma topesc,
Am luat putină atitudine...
-Ăm...cand o sa mi te dezvalui cine esti? spuneam cu pe jumatate deschisi de emotie.
-Păi....spunea el uitandu-se in jos si oftand in acelasi timp,banuiesc...ca atunci cand va fi timpul draga mea,si mia mangaiat obrazul cu degetul,ma uitam duios la el, desi nu ii puteam zari fața...Stiu la ce te gandesti micuț-o, esti nerabdatoare, insa trebuie sa asteptam momentul potrivit, bine draga mea?
-Nu sunt deacord, sa astept...de ce as astepta? Ce ar schimba daca te-as cunoaşte acum sau mai devreme? Ce ? Ce ar schimba...? Te rog explica-mi...eram inlăcrimata si ma simteam foarte prost...
-Nu plânge te rog...
Printre suspinuri:
-Atunci? Ce as putea sa fac? Stiu...ca sunt doR cateva zile...dar..aceste zile au fost cele mai frumoase din viața mea...cu capul indreptat in jos imi strangeam genunchi la piept si ma astezam usor pe o pernuța a spatarului patului.
-Uite, sunt momente in viața...in care si tu , si eu , cu totii avem nevoie de anonimitate, intelegi? Cu totii vrem asta, insa nu sunt anonim pentru tine, bine frumusețe?
-Da...ai dreptate stiu doar ca ai ochii albastri si parul blond..., cu ce ma ajuta asta? Sunt mi de băiteți in lumea aceasta blonzi cu ochii albastri...
-Ba nu! Aici ma jigneşti , s-a uitat arogant si plin de sine la mine,dupa care am timtit cum s-a ridicat din pat si a plecat,defapt dispăruse....
M-am intins in pat ,miam luat perna in piept si m inceput sa plang cu suspinuri si cu toata ființa mea, simteam cum mi se sfasie inima, acum..anonimul a plecat,probabil e suparat groaznic pe mine, iar eu stau aici si imi plang xe milă...
Dupa 3 ore bune in care plageam cu hohote , bunica nu mai venise dupa mine sa imi aduca clătitele, am zis ca nu trebuie sa mi stau, am pus mana pe telefon si i-am scris anonimului:
Eu:Imi cer mi de scuze,nici nu inteleg ce s-a putut intampla, de ce am spus asa...imi pare rau ca te-am suparat, imi pare rau pentru ca ti-am facut asta..imi pare rau pentru tot..Sper sa ma poti ierta...
Dupa 40 de minute:
Stateam atintita cu ochii in telefon, la acel mesaj, sa vad daca imi va raspunde, daca poate il va citi, daca va vedea ,poate va simti ce simt eu..
Ce era cert, il iubeam, insa il iubeam intr-un fel in care nu mai sinți-sem asta vreodata, era un sentiment mai puternic, cu cat acesta ma baga mai mult in spaima si cu cat frica s ail pierd era mai mare, cu atat dragostea pentru el crestea in pieptul meu din ce in ce mai mult, nu il puteam scoate din mintea mea, efectiv era de neoprit ceea ce simteam, inima mea il dore, ii dorea acea suflare rece din gluga acea obscura, acea tristete pe care o imorăstia in jurul lui, acel fior pe care mi-l transmitea doar privindu-ma , toate acestea le adoram, sufletul meu era legat de al lui, nimic nu avea sens fara el, totul era de nedescris, era perfect , absolut lerfect, momentele acelea mute, felul in care ma privea...in care ma mangaia , nu vreau s apierd toate acestea, efectiv nu vreau, totul vreau sa continue, povestea asta frumoasa trebuie s acontinue, nu sa ramana asa!
Plangeam in hohote, aveam lumina stinsa...ochii atinti cu lacrimi in telefon, albul acela parca imi incețoşa pirivirea, vedeam din ce in ce mai neclar, insa...la un momendat....
Am auzit un trosnet in camera! Eram igur ca e el!
Cu nasul plin de muci si ochii umflati am tâşnit din pat, am cautat cu firea si...

-Auuuu! era un mic scancet, era el...
Aprin lumina in disperare de fericire, dar..
Nu era nimic !
Absolut nimic!
Eram...sfasiata...eram sigura ca işi bate joc de mine...cine te va iubi, niciodata nu te va răni...
Dupa cateva minute,in spatele meu, am simtit cum mainile lui ma inconjoara, era el ...cu obscuritatea glugii lui, acea liniste a iubiri, acele clipe visatoare, acei ochi senini...
M-am intors in bratele lui...i-am bagat mana pe dupa gat pe sub glugă...
Am uitat efectiv de orice, simțeam ca plutesc, mi-a muscat mana pe talia mea, lacrimile dispăruseră, totul era inimaginabil, mana lui dreapta a facut un gest micuț, a ajuns cu cele doua degete la barbia mea...mi-o apropia cat mai mult de buze si...