Rebeca POV
- Dar mamaa...
- Niciun dar. Am zis ca mai vedem.
- Dar sunt deja destul de mare pentru asta!
- Am zis ca ne mai gandim!
- Mda...la tine asta inseamna nu. bomban eu ducandu ma spre usa.
- Heeeeeeyyyy Barbie!striga Erick vesel.
- N am chef Erick...spun eu urcand in camera mea cu el in spate.
- Ok se pare ca azi voi fi Erick cel intelept. spune el serios. Ce s a intamplat?
- Mama! Nu ma lasa sa fac nimic...spun eu.
- Ce mai vrei de data asta?intreaba el amuzat.
- Vreau sa ma angajez undeva dar nu vrea sa ma lase... spun eu.
- Rebeca draga ai febra? Ti e rau?Wait... Cine esti si unde i Rebeca mea?!spune el serios.
- Sunt tot eu. Ce e asa ciudat ..
- Totul! Tu niciodata n ai zis ca ai vrea sa lucrezi... Tu mereu ai trait pe banii parintilor.
- Mda...zi mi si tu din nou asta...bomban eu.
- Serios acum. Ce i cu tine?intreaba el confuz.
- M am saturat ca toti sa l laude pe Tommy ca face ceva util. Sa l adore toti si de mine sa zica lucruri rele...
- De ce nu i ai zis asta mamei tale?intreaba el.
- De parca m ar asculta...
-------
- Mama ai luat o decizie?intreb eu.
- Ti am zis deja ca nu Rebeca!striga ea.
- Ba nu! Ai zis ca te mai gandesti!spun revoltata.
- Am zis nu! Dar ca intotdeauna esti cu capul in nori si intelegi ce ti convine!striga ea. Ia exemplu de la fratele tau !
- Stii ce.... Las o balta mama. Mereu el e ala bun si eu aia rea... Ramai cu baiatul tau. spun si plec in camera mea.
Am scos un rucsac si am inceput sa indes cateva haine in el incercand in acelasi timp sa ma opresc din plans.
- Ce faci acolo?il aud pe Tommy.
- Lasa ma. spun printre suspine.
- Ce naiba ai? spune confuz.
- Dute si stai cu parintii tai care te adora si te iubesc! strig eu.
- Parintii aia sunt si parintii tai!spune el.
- Sunt Tommy? Chiar sunt? Pentru ca nu prea pare... spun cu lacrimi in ochi lasandu l socat.
-
