LA MUUULTI ANI ALLY!!! Striga baietii eu ramanand socata vazand cum toti striga si incep sa cante.
Stiu ca va intrebati cine sunt asa ca va voi spune. Eu sunt Allyson, am 17 ani si locuiesc in Los Angeles.Am avut parul saten dar acum il am roscat. Sunt o fata rebela careia nu-i pasa ce spun ceilalti despre ea. Am o familie dar una noua careia ii pasa foarte mult de mine si pe care o iubesc nu ca cea pe care am avut-o inainte si careia nu-i pasa de mine si chiar nu inteleg de ce m-au mai adoptat daca se purtau urat cu mine.
Povestea mea incepe asa:
Era o zi de primavara mai precis era 8 martie, iar eu stateam la geamul orfelinatului desenand pentru ca asta e ceea ce imi place foarte mult sa fac. Aici nu aveam niciun prieten. In acea zi a venit una dintre ingrijitoare si mi-a spus sa vin imediat jos pentru ca voi pleca in sfarsit de aici. Am coborat si cand i-am vazut pe actualii mei parinti semnand actele de custodie mi-au dat lacrimile de fericire. Numele lor erau Bernard si Emma Ross.I-am mai vazut venind aici la orfelinat dar niciodata nu mi-am inchipuit ca ma vor adopta. Asadar am plecat cu ei la noua mea casa. O saptamana a fost cea mai fericita saptamana din viata mea dar apoi totul s-a schimbat si am inceput sa regret ca am fost adoptata.
" Alysson Ross treci imediat aici!" strigau amandoi la unison parand chiar nervosi.
" Ok acum ce banana mea din pom am mai facut?" ii intreb eu indiferenta si putin amuzata.
" Vreau sa imi explici ce e cu biletul asta de avion!" zbiera mama.
" Oops cred ca trebuia sa-l ascund mai bine in asa fel incat voi sa nu-l gasiti si sa faceti un scandal monstru ca de obicei." spun eu in continuare indiferenta. Da acel bilet imi apartinea pentru ca voiam sa plec cat mai departe de aici si sa scap de ei pentru totdeauna.
" Domnisoara vorbeste frumos cu mama ta si raspune la intrebarea care ti s-a pus!" zbiera si tata la mine vazand indiferenta mea.
" Poti sa nu mai tipi ? Intr-o zi o sa-ti plesneasca vena aia de pe frunte nu ca ar fii vreo mare pierdere cel putin pentru mine!" ma uit eu la el amuzata. " A da si cu biletul asta, i-l smulg eu mamei din mana, voi pleca departe de aici si poate ca voi fi mai fericita dect sa stau in casa asta de nebuni!" tip si eu deja enervata.
" Nu vei pleca nicaieri atata timp cat esti in custodia noastra asa ca vei ramane aici si vei face ce-ti spunem noi iar acum iti spun sa misti imediat in camera ta si sa nu iesi pana nu iti spunem noi! Ai inteles?!" tipa mama nervoasa ca de obicei.
" Ok dar nu uitati ca in cateva zile voi fii majora atunci cand voi implini 18 ani si atunci voi fi libera!tip eu intorcandu-ma cu spatele si plecand in camera mea. Mda... Aceste cateva zile inseamna cateva luni.
Urgh doar nu cred ca voi sta aici si fraierii nu si-au dat seama ca biletul e la mine. Nici nu stiu ce planuri am in timp ce ei cred ca sunt incuiata aici eu ma voi strecura si voi pleca o data pentru totdeauna de aici.
Zis si facut! Am iesit pe geam si am fugit spre aeroport dar ei m-au vazut si au luat masina si au urmarit taxi-ul in care ma urcasem.
Cand am ajuns la aeroport am vrut sa fug sa ma ascund dar spre ghinionul meu tata m-a prins de mana si au inceput sa tipe la mine.
" Ce crezi ca faci aici domnisoara? Credeam ca am fost clari cand ti-am spus sa nu mai iesi din camera pana nu iti dam voie!" Tipa tata smucindu-mi mana." Suntem parintii tai si vei face ce-ti spunem noi!" continua el.
"Auu vezi ca doare ! Si nu nu sunteti parintii mei si nu mai sunteti de foarte mult timp si asta sa va fie clar! Nu voi sta cu niste oameni carora nu le pasa de mine si care nu ma iubesc ok?" spun eu deja cu lacrimi in ochi.
" Nici nu stii ce probleme vei avea cand vom ajunge acasa!" spune mama nervoasa.
" Nu! Nu voi merge nicaieri cu voi pentru ca va urasc!!" Tip eu la ei si toata lumea se holba la noi.
Nu mai suportam situatia asa ca am spus ce simteam doar ca in acel moment , de nervi, tata ma impins atat de tare incat m-a dat cu capul de perete si tot ce stiu e ca i-am vazut plecand lasandu-ma acolo aproape inconstienta.
