Numărând Stelele

1

"Mia, intra in casa! E trecut de 11 si tot nu esti in pat!"
De mica, in serile senine petreceam ore in sir privind si numarand stele. Aveam chiar si o stea preferata, chiar acolo, deasupra capului meu, stralucind cu putere si, alaturi de luna, luminand noaptea monotona.

Anii au trecut, iar eu am crescut. Am uitat sa mai privesc stelele si sa ma afund in vise. Imi pierd noptiile ascultand muzica si pictand.
Ma simt incompleta. Incerc sa imi pun sentimentele pe o bucata de panza ca si cum ar fi terapie, dar nu functioneaza...poate doar m-am nascut in locul si timpul gresit.

Stelele...vesnic stralucitoare pe cerul intunecat. Ele sunt motivul pentru care mai cred ca intr-o lume plina de rautate, egoism, ura, aroganta si multe altele...exista acea urma de lumina.

Si soarele este o stea...o stea ce la fiecare rasarit domina cerul de lumina, distrugand tot ce e rau. Ufff, am nevoie de un soare in mica mea lune intunecata si monotona...nu am mai avut parte de un rasarit de mult timp.

Era primavara, iar eu nu stateam prea departe de plaja. Imi placea sa-mi pierd serile alaturi de Willow si Ama pe malul marii, lasand zgomotul linistitor al valurilor sa ne ia gandul de la tot.

Seara aceea a fost una speciala...nu am mai vazut de mult timp un cer atat de luminat, de cand eram doar o copila. Alaturi de Luci, steaua mea preferata, luna de culoare rosiatica isi facuse aparitia.

...luna si stelele...
Tot privind cerul de ceva timp, mi-am dat seama ca luna se facea tot mai mica si mai rosie...avea sa fie o eclipsa? Ei bine, nu...era ceva mai special...o minge de culoarea sangelui se facea tot mai mica pana cand disparuse, iar Luci deveni tot mai mare.
Era atat de frumoasa...oh, Luci. Micuta stea, acum de doua ori mai mare decat fusese luna, domina cerul. Cativa oameni ce se plimbau la ora aia s-au adunat sa priveasca fenomenul...era atat de frumos.

Ceva nu era bine...Luci parca tremura. Mai tare...si mai tare...si mai tare....pana cand a cazut.

"Luci, nuu" Am strigat disperata. "Trebuie sa ma duc sa o salvez, sigur nu sunt mai mult de 10 metri." Steaua se oprise fix deasupra apei, iar iluzia optica ma facea sa cred ca erau doar cativa pasi, asa ca m-am dus spre ea, pasind pe marea linistita.

Niciun strop de apa nu ma atingea... mai aveam putin, atat de putin si eram acolo. Am ajuns in fata lui Luci ce statea deasupra apei ca si mine. Lumina ei puternica ma incalzea. Nu parea sa aiba nevoie de ajutor, parea sa ma cheme...auzeam cantece in surdina si soapte. Habar nu aveam ce insemna, dar eram atrasa.

Am incercat sa pun mana pe Luci si, odata ce am atins-o, lumina ei s-a transformat intr-una orbitoare si dupa aceea brusc...totul era negru.

Nu stiu cat timp am fost inconstienta, tot ce tin minte e ca m-am trezit pe plaja, uda din cap pana in picioare si inconjurata de niste oameni pe care nu ii vedeam prea bine.

Dimineata urmatoare

"Ama, iti jur ca e adevarat ce s-a intamplat, am simtit totul...nu sunt nebuna."

"Trebuie sa iti revi, am fost de fata! Te-am vazut cum ai tipat dupa o Luci, te-ai uitat spre larg si ai fugit in mare fara ca macar sa incerci sa inoti. Ai noroc ca nu am fost singure pe plaja ca altfel probabil erai moarta. A fost nevoie de cinci oameni sa te scoata de acolo." Ama incerca sa ma convinga ca sunt nebuna. Stiu ce am vazut si simit...trebuie sa aflu mai multe.

"Mbine, imi pare rau."

"Ar trebui sa ii multumesti lui Cody, el e cel care a inotat cu tine la mal."

"Da, ai dreptate." Nu aveam de gand sa ii multumesc cuiva, nu terminasem calatoria. Stiu ca trebuie sa ma intorc.

Ziua a trecut repede, dar aveam senzatia ca toate privirile erau pe mine. Nu stiu daca lumea a auzit ce s-a intamplat, dar stiu ca nimeni nu ar intelege.

Pe drum spre casa a inceput o ploaie torentiala si in timp ce mergeam, o masina s-a oprit langa mine, iar soferul a lasat geamul jos.

"Hei, vrei sa te duc pana acasa? Cred ca o sa inceapa grindina." Asta imi lipsea, Cody. Ma simteam deja datoare pentri acea seara chiar daca nu aveam nevoie sa fiu "salvata".

"Sunt bine, mersi." Nu eram nici pe departe bine. Pe langa faptul ca eram confuza si pierduta, mai urma sa iau si o raceala din cauza vremii.

"Te rog...insist."

Poate credeti ca e genul de poveste in care fata se indragosteste de baiatul rau si la final ea reuseste sa il schimbe si traiesc fericiti. Ei bine nu, Cody nu e o persoana rea, iar noi suntem prieteni de la gradinita. Asta e povestea mea si am sa o spun exact asa cum este.

"Okok." Am cedat.

Era liniste in masina, asa ca am inceput sa vorbesc.

"Aam...imi pare rau."

"Pentru ce?" Serios? Stia foarte bine pentru ce....

"Pentru aseara."

"Oh...stai calma. Inca nu inteleg ce faceai in apa sau cum de erai atat de aproape sa te ineci desi ai facut inot de performanta, dar nu e treaba mea daca nu vrei sa vorbesti despre asta acum."

"Mersi, apreciez." Wow...nu ma asteptam la genul asta de raspuns, dar am apreciat.

"O sa astept sa iti revi si tine minte, daca ai nevoie de ajutor sunt mereu aici."

Cand am ajuns in fata casei i-am zambit si multumit pentru tot inca o data.
Dupa o baie lunga si fierbinte am cazut intr-un somn adanc adanc.