Numărând Stelele

5

Seara se lasa frigul, asa ca lumea s-a strans in jurul unui foc de tabara imens. Am cantat rock clasic de pe vremea parintilor nostri, am depanat amintiri, am spus povesti...am creat amintiri. O gramada de copii veseli intr-o seara de vara.

"Se lasa frigul...ar trebui sa ne strangem." A spus o fata din dreapta mea. Majoritatea tremurau sub paturile groase si presupun ca era trecut de 11.

Lumea s-a ridicat, si-a luat ramas bun si a plecat spre casa.

"Hei. Vrei sa ramanem sa...stii tu...sa inoti?" A intrebat Cody. Stiu de ce evita cuvantul 'sirena'...si eu incercam sa il evit...era ciudat.

"I-am dat mesaj mamei ca dorm la Willa, te rog du-te...cred ca o sa stau pana dimineata." Apreciam tot ajutorul si grija lui, dar nu voiam sa isi petreaca seara asteptandu-ma, plus ca vreau sa mai petrec si putin timp singura.

"Bine. Daca ai nevoie de ceva, suna-ma" L-am imbratisat, m-a pupat pe frunte si am plecat spre locul meu.

Mi-am lasat lucrurile sub un copac de pe plaja si am pornit spre larg. Apa rece m-a scos instant din starea de somnolenta si am inceput sa inot.

Initial am vazut-o pe Attina pentru ca e singura cu parul roz dintre fete. Celelalte au toate culorile posibile in cap, atat cele ale curcubeului, cat si nuante normale de par.

"Stiam ca te vei intoarce. Esti pregatita sa afli mai multe despre tine?" M-a intampinat Attina. Eram plina de emotii si nerabdare.

"Foarte pregatita." Am spus increzatoare.

Am plecat de langa bila stralucitoare si ne-am indreptat spre un fel de pestera unde se aflau sticlute si carti. Hm...mi-ar placea sa faca si oamenii carti rezistente la apa.
Ne-am asezat la masa din centru si Attina a inceput sa vorbeasca.

"Dupa cum ai observat, suntem doar femei sirene, nu exista tritoni. Noi ne nastem din stele. Fiecare sirena ia parte la un ritual unde isi rupe o bucatica din suflet, cum ai vazut acea bila stralucitoare, ca una dintre stele sa o observe si sa coboare spre noi, de unde iese un mic pui de om, insa cu calitati diferite de "normal". Puiul de stea trebuie sa ia si el parte la un ritual, alaturi de mama sa, ca sa ii absoarba bucata de suflet, astfel transformandu-se complet in sirena."

"Wow. Suna a o poveste uimitoare, dar eu? Ce s-a intamplat cu mine?"

"Dupa ce mama ta si-a rupt bucata din suflet, cea mai mare dintre stele a inceput sa coboare, insa un meteorit a lovit-o si sufletul tau a cazut spre cea mai apropiata "carapace" sa o numesc asa. Mai pe scurt parintii tai incercau sa faca un copil in momentul cand tu ai cazut, iar steaua s-a mutat de pe cer, fix deasupra casei tale. Nu ai observat-o pana acum?"

"Oh ba da, cea mai stralucitoare dintre stele. Cand eram mica am numit-o Luci. Niciodata nu am crezut ca este pantecul meu."

"Mama ta este lidera oceanelor...sufletul ei este pur al stelelor, insa eu am trecut prun ritualul clasic cu mama noastra. Am fost atat de speriate ca nu o sa iti gasesti drumul inapoi acasa. Esti o tanara importanta pentru apele pamantului pentru ca ai o putere in tine mai mare decat iti poti imagina. Un suflet ca tine irosit printre oameni ar insemna o pierdere uriasa, natura are nevoie de tine."

"Cum adica natura?"

"Crezi ca suntem aici doar ca sa ademenim matinari si sa cantam cantece? Noi influentam tot ce inseamna flux, reflux, furtuni, recif, populatie..etc. 95% din ocean inca nu este descoperit si datorita cui crezi? Suntem aici sa ne protejam tinuturile."

"Asta pare o responsabilitate uriasa." Era putin mai mult decat ma asteptam.

"Dar acum trebuie sa ne concentram pe tine si pe ritual, mama ta va veni imediat im Atlantic. A avut putina treaba cu un grup de sirene din Pacific care au ranit o balena."

Cat timp am asteptat-o pe Helia, am avut sansa sa mai cunosc cateva sirene si sa rasfoiesc cartiile din pestera, dar nu am uitat sa mai iau cateva guri de aer de vreo patru ori.

"A ajuns...mama ta s-a intors." A strigat una dintre sirene spre mine.

"Mia, draga mea fiica. Nu imi vine sa cred ca te-ai intors." Helia parea foarte bucuroasa sa ma vada.

"Da...m-am intors." Am incercat sa schitez un zambet, dar nu puteam deja sa am sentimente fata de acea persoana. Poate ca imi este mama, dar 16 ani inseamna ceva.

"Attina, ai pregatit totul pentru ritual cat am lipsit?"

"Da soră, totul este gata." Si am pornit spre bila stralucitoare.

Ca sa efectuez ritualaul, mai intai am fsat acoperita cu alge verzi. In jurul meu se tineau sirenele de mana si cantau. Helia s-a apropiat de mine cu o bucata de coral si mi-a taiat incheieturile ca oceanul sa primeasca sangele meu, dupa care Helia s-a intors cu bila stralucitoare si a indreptat-o spre pieptul meu.
Durere...nu mai simteam nimic, decat durere si nu pentru ca bucata de suflet a mamei mele a luat contact cu corpul meu, ci pentru ca picioarele mele au inceput sa se rupa...piele sfasiata, oase rupte, eram macelarita. Picioarele mele nu mai existau, erau lipite sub forma de coada, iar pe ele solzi tucoaz au inceput sa apara, iar parul meu lung si saten a devenit roz. Hainele mele erau rupte, iar pieptul meu era gol. Cea mai buna parte a fost branhiile ce m-au ajutat sa simt ca respir din nou.

"Stiu ca doare, copilul meu, dar o sa fie bine." Helia a incercat sa imi aline durerea.

"Asta inseamna ca sunt captiva? Nu voi mai vedea niciodata uscatul?" Am spus ingrijorata.

"Oh ba da. 6 luni pe an, putem umbla ziua pe uscat, primavara si vara, iar 6 luni pe an seara, toamna si iarna. Dar stai calma, tu esti un hibrid...inca mai ai o parte de om in tine si vei putea umbla pe uscat cand doresti." Asta era o usurare.

Vedeam rasaritul de sub apa...era timpul sa ma intorc.

"Trebuie sa plec, parintii mei ma asteapta." De fapt nu ma asteptau, dar voiam din tot sufletul sa ies din apa cat inca nu era nimeni pe plaja.

"Speram ca vei ramane mai mult de data asta." Spuse Helia trista.

"Inca am o viata acolo, dar promit ca voi veni foarte des de acum inainte."

Si am plecat, inotand pentru prima data cu noua mea coada si incercand sa ignor durerea ce inca o simteam in corp.