Scapă-mă de trecut

Capitolul 1

Un nou oraș, o nouă casă... spera că astfel va putea să lase în trecut tot ceea ce trăise până atunci. Vroia să uite toate acele lucruri, iar cu fiecare pas pe care îl făcea spera că va reuși. Stătea pe bacheta din spate a mașinii și privea casele și străzile pe lângă care treceau. Și totuși... nu putea înca scăpa de acele momente. Le trăia de parcă erau reale. Vedea toate acele locuri, dar cel mai important îl vedea pe el. Nu reușea să scape de prezența lui; îi simțea privirea, surâsul, totul.

- Maia! Maia haide dragă, am ajuns. Cum ți se pare casa?

Ieșise din mașină și privise spre casă. I se părea chiar draguță, știa că părinții ei vor alege una foarte bună.

- Perfectă mama! Chiar îmi place foarte mult. Mă duc să arunc o privire înăuntru.

Și luându-și geanta alergă spre ușa de la intrare. Zâmbea mereu în timp ce intra în fiecare cameră. În cele din urmă ajunse și în camera sa. Își lăsă geanta jos și se uită în jur. Îi plăcea cum arată. Observă că nu avea balcon și răsuflă ușurată. Nu mai vroia să se întâmple ca în trecut. Nu! În cele din urmă își ridică geanta de jos și se îndreptă către pervazul ferestrei. Acolo scoase un carnețel din geantă și se lăsă furată de toată aceea inspirație. Iubea să scrie, să compună versuri. Dintr-o dată însă o voce se auzise în spatele ei:

- Deci te-ai decis să scri din nou?!

Se întoarse brusc și o văzu-se pe mama ei în ușă.

- Nu chiar, vroiam să îmi aranjez lucrurile în geantă.

- Ști draga mea, eu și tatăl tău am fi foarte fericiți dacă ai scrie din nou.

- Nu! Nu vreau să o mai fac, ști prea bine. Vreau...

- Da știu,  dar nu înțeleg de ce ai renunțat așa din senin. Spune-mi ce s-a întâmplat cu Keith? Ai vorbit cu el și domnul Jarod despre faptul că ai renunțat la scris și că ai plecat din oraș?

- Păi, nu. Dar te rog nu vorbi cu ei. Vreau să las totul în urmă. Totul! Te rog mamă, lasă-mă să rezolv singură totul.

- Bine draga mea, dacă ai nevoie de ajutor să îmi spui.
- OK mama.

Se puse în pat și aștepta să scape de sentimentul pe care îl produsese numele lui Keith. Telefonul începuse să sune. Nici măcar nu îl ridicase, îl lăsase să stea acolo pe noptieră. Poate trebuia să își schimbe numărul. Poate așa cine știe..... poate va scapa.

Deodată îi auzise vocea, când se uită mai bine, într-un colț al camerei era el, Keith. O privea surâzând în timp ce îi spunea:

- Bună dragă, nu vi să îmi dai un sărut de bun venit?

- Keith! Ce faci aici? Cum m-ai găsit? De la cine...? Cine...?

Un hohot de răs răsună din pieptul lui Keith.

- Oh, scumpo, nu ți-am spus eu mereu că o să te găsesc oriunde te vei ascunde? Deci scumpo, nu vi să îți săruți dragul tău iubit de bun venit? Haide iubito, vino aici.

O privea cu un surâs încrezător în timp ce ținea brațele largi deschise.

Maia îl privea speriată. Nu înțelegea ce caută acolo, în acel loc, la ea în cameră. Când a plecat a fost sigură că a șters orice urmă, însă se pare că a greșit. Așa cum a spus și el, mereu a putut să o găsească.

Deodată Keith se ridică și veni spre ea:

- Ce ai spune dacă ți l-aș da eu?
- Nuuu, te rog nu... te rog lasa-ma...