Capitolul 3 - Zgomotele part. 2

20 1 0
                                    

alex: Hai Ana imbracate mai repede ca sunt curios ce sunt zgomotele astea. 

Ana: Ho ma , ca ma grabesc nu pot sa ma imbrac asa repede , plus ca este frig afara si trebe sa ma imbrac conform temperaturii de afara.

Alex: offf ok , fetele astea..

Ana: Gata , acum putem sa plecam .

Si Ana era nerabdatoare sa vada de unde vin zgomotele alea ciudate si ce sunt. Acele zgomote parca se auzeau din ce in ce mai tare , erau ca niste strigate de oameni si printre ele si niste cuvinte straine intr-o limba foarte ciudata.

Alex: din partea cealalta a orasului se aud acele zgomote , hai sa ne grabim.

Ana: e mult pana acolo..

Alex: lasa ca mergem cu bicicletele.. si o sa ajungem repede

Ana: offf ok..

Ajung in partea cealalta a orasului unde se aude cel mai tare cele voci , era o padurea foarte deasa in partea aia.

Alex: Aici ! din aceasta padure vine acesta galagie.hai !

Ana: Eu nu ma duc acolo , mi-e frica .. daca sunt niste nebuni acolo.

Alex: hai ca te apar eu, nu iti fie frica.

Ana: da, tu la cei 13 ani ai tai .. ma faci sa rad.

Alex:  ha ha , foarte amuzant..

Ana: deci eu nu ma duc mai departe de aici , sa fie clar.. nu ma bag in padurea aia.

Alex: ok , atunci stai aici si eu ma duc sa vad ce e , pisica fricoasa in acelasi timp ii si scoate limba.

Ana: ok , fa ce vrei.

Alex: hai ca ma duc.

Ana sta 1 minut si dupa i se face frica , parca sa face racoare si simte un fior pe sirea spinari , si se decide sa intre in padure , incepe sa alerge sa il gaseasca pe fratesu ,dar cum alearga si e prea intuneric se izbeste de ceva, din fericire era fratesu care parea putin palid la fata.

Ana: scuze dar nu am mai putut sta singura acolo , ce ai patit ? de ce esti asa palid la fata ?

Alex: nu stiu.. dar dar

Ana: ce e ? ma sperii

Alex: am vazut ceva , dar dar..

Ana: dar ce ?

Alex: o umbra neagra parca m-a cuprins dintr-o data si dupa ce ai venit tu , parca a iesit din corpul meu. chiar nu pot sa iti explic. Dar mai bine hai sa plecam de aici.

Ana: glumesti ?

Alex: NUUU DELOC

 din departare era ceva ca o flacara , si in fata celor 2 copii apare o silueta de peste 2 metri care era complet neagra si i se vedea doar cei 2 ochi rosii.

Cand au vazut silueata Ana si alex au fugit mancand pamantul , nu s-au mai uitat in spatele lor pana nu au iesit din padure, erau complet palizi amandoi , isi iau bicicletele si fug catre casa.

Cand au ajuns acasa au vazut ca este lumina in casa , cand au intrat in fata usi era tatal si mama lor disperati ca au disparut cei 2 copii , cand au vazut ca Ana si Alex au ajuns acasa au inceput cei 2 parinti sa isi revina.

Parintii: Unde ati fost ? ne-am speriat foarte tare ca nu erati in casa.

Copii: pai..

parintii: pai ce ?

Copii: am fost in partea cealalta a a orasului.

parintii: ce ati cautat la ora aia acolo?

Copii: am vrut sa vedem de unde vin zgomotele alea.

parintii: ce zgomote , noi nu auzim nimic.

copii: serios ? se aud in fiecare noapte , si am fost acolo si am vazut o silueta negra de 2 metri cu ochii rosii.

parinti : nu va mai las sa va uitati la filme de groaza , ca vad ca ati inebunit cu prostiile voastre. Hai la culcare , si pentru asta sunteti pedepsiti 2 saptamani in casa.

Copii: dar e adevarat

Parintii: nici un dar ! duceti-va in camerele voastre imediat !!! 


Orașul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum