~Parcul si Amelia~

66 4 7
                                    

~~Yeyyyy! Sunt in parc! Abia astept sa ma joc, sau sa intalnesc persoane noi! Deci, mai intai ma joc...nu, nu, nu! Mai intai imi fac o prietena...nu...nici asta nu...stii ce? O sa las lucrurile sa decurga natural. Ma voi aseza pe leagan si voi vedea ce se va intampla.
Zis si facut! Ema s-a asezat pe leagan, si-a pus castile in urechi ca sa asculte muzica si asa a intrat in lumea ei. Peste vreo 10 minute, o fata, s-a asezat pe leaganul din dreapta Emei.
~~Hei! Eu ma numesc Amelia! Imi pare bine sa te cunosc!
Asa s-a adresat Amelia catre Ema, dar Ema, avand castile in urechi, nu a auzit-o. Amelia a mai incercat inca o data.
~~Hei! Sunt Amelia. Imi face placere sa te intalnesc!
Dar nici de aceasta data Ema nu a auzit-o. Atunci, printr-un exces de furie, Amelia a dat cu piciorul in leaganul Emei, aceasta cazand pe iarba.
~~Ahhh! Ce....ce s-a intamplat?
Asta a spus Ema, dupa care s-a intors catre Amelia, dandu-si seama ce s-a intamplat.
~~De ce ai facut asta?
~~Te-am salutat de doua ori, dar tu nu mai auzit!
~~Si asta este motiv sa ma impingi si sa cad? Poate nu te-am auzit, ceea ce s-a si intamplat.
Dupa ce a spus asta Ema a plecat inapoi acasa, suparata.

EmaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum