Din Spatele Cortinei I si II ✔

29.Amintiri

-Daca Suga nu ar fi fost iubitul tau, Jimin ar fi fost singurul de care iti pasa.
Nu e asa, imi lasa de toti, chiar daca au momente in care ma enerveaza si mai ca imi vine sa ii iau la bataie. Atunci am simtit cum ceva se atinge de fruntea mea, am incercat sa ma uit din nou in jur, dar intunericul nu se lasa invins cu ușurință. Incepea sa se agate de mune , parea ca o mazga. Se catara pe mine si incerca sa ma traga in jos, parea ca exista un loc mai adanc si mai intunecos ca acela. Mazga aceea, ce se simtea ca o multime de paienjeni ce se plimbau pe pielea mea , parea ca e singura modalitate sa ajungi acolo jos.
-O sa accepti asta, ai suficient timp la dispozitie sa te gandesti la ceea ce ti-am spus. O sa imi dai dreptate.
Tot nu inteleg cine vorbeste cu mine, dar presimt ca oricum nu voi intelege...
-Sper sa se trezească  in curând, daca nu o face atunci s-ar putea sa nu mai aiba sanse sa supravietuiasca si...
Si cine? Cine sa supravietuiasca? De ce doar atat am putut auzi? Ce se tot întâmplă? Ma lupt inca sa scap din întuneric,  dar eatat de vâscos, seamana cu o pastă prin care trebuie sa înnot. Deodata imi simt mana afara din acea chestie, vedeam si un strop de lumină. Ma luptam cu toata fiinta mea sa imi revad familia, noua mea familie.
-Nu pleci, tu ramai aici până accepţi .
Nu mai voiam sa rămân,  nu aveam ce sa accept. Cand am deschis ochii ma aflam intr-o camera albă , langa mine l-am vazut cum statea cu capul pe pat pe YoonGi. Probabil statuse langa mine atat de mult incat nu a mai putut... Am incercat sa ma ridic incet, fara sa il trezesc, apoi l-am mangaiat usor pe par, jucandu-ma cu suvitele lui in nuante de gri. Isi ridica priviea spre mine , zambetul lui se intinse pe toata fata in timp ce vedeam cateva lacrimi ce i se formau in ochi.
-Sunt bine acum, totul e bine.
-Ma bucur ca te-ai trezit.zambi.
Ii priveam zambetul ca pe cel mai frumos lucru din lume, iubeam la nebunie acele buze rozalii cum se arcuiesc si ii lasa la vedere dintii perfecti . As fi stat sa privesc acel zambet zile in sir, dar el nu zambea asa des asa ca stiam ca nu o sa am ocazia sa il privesc la nesfarsit. Imi lua mana intr-a lui si ma privi in ochi, parca incercand sa imi spuna ceva, dar simteam in acelasi timp ca incearca sa afle ceva.
-Iubito, trebuie sa vorbim serios despre ceva.
-YoonGi, nu te-am vazut atat de serios niciodata.
-Iubito,  o sa ai o surpriza.
Isi abtinu un zambet dupa ce spuse asta. M-am aplecat sa ii sarut fruntea, dar el isi presa buzele peste ale mele. Era ceva schimbat, simpla atingere a buzelor lui ma facea sa tremur. Aceasta intamplare mi-a adus la suprafata amintirile din ziua aceea... Doctorul a intrat in salon si tusi pentru a ne atrage atentia, amandoi am inceput sa chicotim, fiind usor stanjeniti.
-I-ati spus?se uita medicul la Suga.
-Nu, cred ca...
-Haideti cu mine.ii taie doctorul orice replica.
Am mers dupa doctor, ne-a dus intr-o camera de asteptare, o asistenta a venit si mi-a dat jos branula. Doctorul imi intise un dosar destul de consistent, YoonGi ma lua de mana si imi sopoti:
-Ne uitam acasă.se intoarse spre doctor si ii spuse: Domnule, pot vorbi cu dumneavoastra afara? Nu dureaza mult.
Au iesit , eu am ramas înăuntru cu asistentele ce mi-au tot susțineau.  Se putea sa nu spuna ceva? Nu pricep, e tot om si el ca si ele, e idol pentru ca asta ii e meseria.
-HeRin, haide.ma ridic si ma indrept rapid spre el. Ne asteaptă Jin sa mergem acasă.
Buzele lui se apasara pe fruntea mea, ma lua de mana si  am mers la masină.
-Esti bine?
-Da, sunt bine.
Am pus separat tot ce contine cofeina, au si un bilet pus ca sa stii. Trebuia sa ai mai multa grijă.
-E vina mea ca nu m-am uitat pe ambalaj, trebuia sa fiu mai atentă.
-Gata, iubito, acum esti bine.
Buzele lui imi atinsera delicat gâtul,  trezindu-mi din nou amintirile si facandu-ma sa vreau sa simt din nou acele atingeri fierbinți si blande pe pielea mea. M-am intors cu fata la el si mi-am apasat buzele peste ale lui.
-Masina e facuta sa calatoresti cu ea.ne atrase Jin atenția.
-Daca se mai intampla si a treia oara sa fiu intrerupt cred ca te iau pe sus si te duc in prima camera pe care o nimeresc.imi sopti.
-Încetișor, nu grabi lucrurile.chicotesc. Deja imi trezesti amintiri pe care as vrea sa le retraiesc.ii soptesc band.
Stateam imbratisati si asteptam sa ajungem. Parca timpul trecea cu incetinitorul, drumul parea mai lung ca niciodată. Cand am ajuns mai aveam putin si ma aruncam pe usa masinii. Suga incepu sa râdă pe seama mea, apoi a venit si m-a sarutat pe frunte.
-Hai sa vorbim.apoi imi sopti: Dupa ne facem de cap.
O gloata de fane au aparut de nicaieri si au inceput sa ma traga pe mine de par si de haine si pe YoonGi sa il asalteze cu fraze precum "Nu te merita, oppa, de ce nu m-ai ales pe mine?" sau "Oppa, ce vezi la urata asta".
-Totul pana la păr.marai la ele.
Începuseră sa ma traga mai tare de par, durea groaznic din moment ce era pana la umeri, deci nu foarte lung. I-am apucat uneia parul si am aruncat-o efectiv de pe mine, stiam ca YoonGi nu are cum sa ma ajute ca alea sunt adunate in nurul lui ca moliile in jurul becului. Au venit mai multe dupa ce am proiectato pe aia pe peluza, baietii au iesit din casa si s-au uitat nemultumiti la fanele lor. Jimin a fost primul care a ajuns la mine si m-a scos de acolo desi a incasat cativa genunchi in fata si prin coaste.
-Mersi.
Au reusit si YoonGi sa iasa dupa ce Rap Mon si V i-au dat o mana de ajutor. Kookie si J-Hope se uitau speriati la marea de fane ce se adunasera in fata casei.