După ce i-am luat pe cei patru m-am intors inapoi dand imediat peste Candy ce se juca cu micuta Ariel. Stiam ca este copilaros dar nu stiam ca este la un asemenea nivel. Imadiat ce m-a vazut s-a ridicat venind spre mine.
-Cati? ma intreaba aratand spre sac.
-Patru, ii zic nevrand sa vorbesc despre asta in fata lor. I-am facut semn sa vina dupa mine el facand intocmai. Le-am lasat pe cele doua fete in acea incapere, noi ceilalti strangandu-ne in cortul de spectacol.
-Deci cati ai luat? ma intreaba nerabdatoare Cherry.
-Patru dintre care doua gemene, ii zic toti parand al naibii de entuziasmati si sincer chiar si eu tanjesc dupa acele gemene.
Ne retragem cu toții departe de Ariel pentru a nu o speria.Este o fetita asa mica si plapanda incat nu ar merita sa vada ceea ce ar fi urmat sa-i facem noi. Cand eram gata să începem distracția ne trezim cu micuța la ușă. Uitandu-se insistent la mine.
-Ariel du-te si joaca-te cu sora ta,zic eu puțin supărat că ne-a stricat momentul distractiv desi incercam sa nu arat asta fata de ea. Chiar vreau sa vad ce mister ascunde sora sa si poate ca si ea are astfel de puteri ca sa zic asa.
-Dar vreau sa ma joc cu tine, spune putin bosumflata. Probabil ca acum ca are ocazia nu are de gand sa o rateze. Pana la urma ce persoane normale ar avea sansa sa vada atat de aproape un spectacol de al meu, asta exceptandu-i pe colegii mei de breasla.
-Ne jucam dupa aceea acum am putina treaba treaba. Dar iti promit ca o sa ai sansa sa te joci cu mine!
-Dar eu vreau acum! tipa ea punând accentul pe ,,acum''. Aproape ca a spart timpanele tuturor semn ca are niste plamani buni si o voce foarte puternica.
-Bine,bine.Ma întorc imediat băieți... si fete... zic intorcandu-ma spre cele 7 fete ce pana acum erau destul de suparate. Voi aveți grija sa mai fie ,,jucariile'' aici când mă întorc, continui pe un ton autoritar pentru a ma face bine auzit.
-Bine ,,sefu''! spun toți la unison sarcastic.
După ce le arunc o privire ucigătoare amicilor mei plec să mă joc cu micuța.
-Papusi! Păpuși! strigă mica ființă entuziasmata de mama focului.
-Ok, un spectacol de păpuși să fie, zic eu puțin plictisit.
Aceasta incerca din nou sa reproduca spectacului chicotind enervant de adorbail. Sa speram ca nu va deveni la fel de irascibila ca sora sa mai mare. Macar sa ia exemplul cuiva bun. Pe mine! Sau pe Candy! Sau pe oricine altcineva in afara de fete care mai toate se enerveaza repede...
După vreo 3 bisuri am terminat si m-am dus să continui ce începusem. Cand intru în încăperea cu pricina colegii mei deja au inceput sa se distreze cu unul din copii. Poate ca in seara asta a fost vina mea ca nu am vanat ca de obicei dar voiam si eu o mica rasplata dupa ce am luat patru+gemene.
L-am luat pe Candy de cele trei cozi albastre ca cerul si pe Cherry de parul ei rosu ca cel al tradafirilor dandu-i cap in cap.
-Ce v-am zis eu sa ma asteptati si pe mine? le zic ochii mei acum schimbandu-si noanta dintr-un caprui-auriu intr-un verde ce stralucea ca doua lanterne intr-o mare de intuneric.
-Citez, "-Bine,bine.Ma întorc imediat băieți... si fete..." am incheiat citatul fiindca in rest am auzit numai bla bla bla-
Inainte sa termine propozitia ii dau un pumn in capul ala plin de perversitati a lui Ben, acesta acum plangandu-se de mama focului. Stiu ca am mana grea dar nici chiar asa... Desi nu regret faptul ca il doare. Asa ii trebuie daca nu-mi asculta vorbele.
-Mai vrea cineva? ii intreb pe toti ridicand mana Jane avand o expresie provocatoare. Atunci am imobilizat-o cu ajutorul atelor subtiri de papusar si i-am dat un pumn in cap chiar mai tare dacat lui Ben aceasta doar zambind in continuare parca fascinata de ceea ce faceam. Este pe departe cea mai ciudata fata pe care am intalnit-o...
Am lasat un oftat sa-mi iasa printre buze apropiindu-ma de una din cele doua gemene.Am scos un cutit taindu-i cu grija parti ale corpului pe care ei le voiau pentru ca mie sa-m iramana corpul. M-am uitat la cadavrul ce l-au mutilat inainte sa vin vazand ca era un adevarat dezastru... Se pare ca trebuie sa-i invat cum sa oamare fara sa desfigureze in vreun fel. Pana la urma am nevoie de noi papusi pentru noi spectacole.
-Eh! s-a auzit un catait mic dinspre usa. Toti neam indreptat privirile spre acel loc vazand-o pe Linda speriata de moarte ca si cum am ucis pe cineva... Amm, asta am si facut...
Mi-am sters repede mainile cu o batista iar in momentul in care a inceput sa fuga am urmat-o fiind mai rapid ca ea si oprindu-le pe amandoua.
-Unde credeti ca va duceti? Le intreb destul de dur vazand-o pe Arial tremurand. Nu-mi zi ca si ea a vazut!
-Acasa! Nu mai stam nici un minut in plus in locul asta! imi zice pustoaica foarte autoritar.
-Imi pare rau dar nu voi permite asta. Vedeti voi, ati vazut mult prea multe pentru a va da drumul mai ales acum.
-Dar de ce nu ne-ati omorat din prima?! tipa la mine facandu-ma sa ma incrunt, acum sprancenele mele formand un "V" aproape perfect.
-Am vazut ceva la tine pustoaico. Nu-mi place sa admit asta insa nu va vom omori. In orice caz vreau sa ma fac inteles, ii zic ducandu-ma aproape de ea aceasta retragandu-se incet-incet in spate eu trantind-o de una din tintele lui Jeff. Voi nu veti mai pleca aici nici odata... ii soptesc suav la ureche.
-Jason a devenit pentru prima oara serios in afara de ucideri, aud pe cineva soptind dar nu-l bag in seama dar intervine Candy luandu-mi apararea:
-Daca l-ati cunoaste mai bine ati sti cum este!
M-am departat de fata ducandu-ma la Masky si Hoodie care urmau sa le arate unde stau. Macar au ocazia sa vada lumea si asta este o ocazie ce nu multa lume o are.
-Domnule papusar, de ce faci asta? ma intreaba Airiel tinandu-se de materialul fraco-hanoracului meu. Acum ca ma gandesc Linda nu m-a lasat sa ma introduc Arielei.
-Deocamdata nu este nevoie sa sti. Te rog zi-mi Jason, ii zic indepartandu-ma si luandu-l pe Candy de o maneca tragandu-l dupa mine, ceilalti fiind pe urmele noastre.
Dupa ce am terminat cu toti copiii le-am luat cu grija drupurile ducandu-le in cortul unde stau eu. Am inceput sa lucrezi la ei deja avand o mica idee despre ce va fi urmatorul spectacol. Atunci cand ma ocupam de ultimul copil Candy a aparut fiind destul de posomorat.
-Ce s-a intamplat frate? il intreb acesta aratand un par lung deja dandu-mi seama ca si-a stricat unul din ciocane si dupa marimea si culoarea batului era unul din preferatele sale.
-Mi-l poti repara? ma intreba acesta eu amintindu-mi de ramasitele copilului ciopartit de ei.
-Dar ce-ai zice sa-ti fac unul nou? ii zic ranjind. Un zambet i-a aparut pe fata imaginandu-mi-l cum sare peste tot de fericire asa cum face de obicei cand se alege cu un ciocan nou.
Acesta a iesit din cort imediat auzindu-i Yahooo-ul. "Cat de previzibil este"
Mie im spui?
"Da, tie! Daca ar fi dupa mine as zice ca..."
Nu mai zi nimic stiu deja continuarea.
"Pai daca esti prea orb sa-ti dai seama singur!"
Dar nu esti eu deci practic te-ai facut orb si sunt si eu destul de constient! Asa ca mai taca-ti gura!
Dupa ce am terminat de facut papusa si de vorbit cu propria-mi constiinta L-am luat si pe bietul copil desfigurat... Bietul de el! In loc sa ajunga o frumoasa papusa va ajunge un obiect de distrugere in masa insa si asta este onorabil.
Dupa ce am terminat de facut ditamai ciocanul l-am purtat pe umar pana cand am ajuns in cortul sau.
Nu este aici... Oare unde s-o fi dus?
Îl caut pe Candy Dar nu îl găsesc... Unde este omul ăsta? După ceva timp de căutat îl găsesc jucandu-se leapșa cu Ariel. Bine-n-teles ca se lasa prins pentru a nu o supara pe micuta, De când au venit fetele astea aici ,Candy este din ce în ce mai moale.
Este din ce în ce mai enervant...nu îmi place cand vad un criminal ca se distreaza altfel decat omorând oameni. Desi trebuie sa recunosc ca este o imagine dragute deci im provoaca greata. Ma îndrept iritat către ei, apucandu-l pe Candy de cozi si il trag după mine. Il plimb ca pe catel după mine pana ajungem la cortul in care stau eu si ii fac cunostinta cu noul lui ciocan. Acesta il vede si începe sa sare sus si jos si sa tipe ca o pițipoancă care a dat de un moș cu foarte multi bani. Daca era o persoană obișnuită,pana acuma era mort. Dar dacă este Candy, isi primeste doua palme peste cap si ii trece mai tarziu. Ei bine el nu este ca ceilalti si ma accepta in ciuda micilor mele capricii.
Il doare dar tot nu se oprește din bucuria lui.Imediat ce termină cu nebunia aproape nelipsita ,isi ia ciocanul si se duce să dea cu el în fiecare copac care îl vede pentru al testa.
Era foarte multumit de munca pe care am depus-o pentru el si cat il face fericit si poate macelarii oamenii cu el merita toata truda.
-Jaasooon! Meeersiii! zice sarind la propriu peste mine mai aproape sa-mi striveasca capul. Atunci chiar nu-l iertam si as fi pus-o pe Ariel sa-l tortureze cu papusi!
Dupa ce ne-am holbat timp de cateva secunde unul la altul am inceput sa radem ca doi psihopati ce suntem.
După o porție copioasă de ras am plecat sa vad ce mai fac ,,prizonierele'' noastre. Cand ajung in locul in care se aflau ce sa vezi... Cherry era imobilizată de Linda iar Ariel era peste ea si ii făcea si citez ,,cea mai frumoasa coafura,ca sa fie o păpușă barbie'' după ce ma chinui puțin sa nu explodez de ras le iau pe cele doua pe sus de pe Cherry si o ajut sa se ridice.
-Chiar trebuie sa fie ,,fetițele sclipici'' aici? De ce nu le omorâm? Scăpăm de o grijă. Plus ca ne mai si distram, zice ea nepasandu-i daca micuta aude. Ei bine nu este ca si cum nu ar sti si se descurca mai bine cu ideea asta decat as fi crezut.
-Nu le omorâm si cu asta basta. In primul rând sunt aici pentru că au văzut mai mult decât trebuia si in al doilea rând,si tot de asta tine,vrei sa ne denunțe la politie?! Tu gandesti înainte sa deschizi gura femeie? Si chiar mai sunt cateva plusuri dar ti le voi zice mai tarziu.
-Bine gata, nu mai tipa ca un descreierat, zice ridicandu-si mainile in semn ca se da batuta.
-M-am făcut înțeles?
-Aham...
-Nu te-am auzi, draga. Ai putea sa repeti? ii zic amabil stiind ca asta o cam scoate din mint.
-Da! Acuma esti mulțumit?
-Foarte multumit, ii zic schitand un zambet victorios.
-Pot sa-mi folosesc ciocanul pe Cherry? ma intreaba si inainte sa intervin eu vorbeste Ariel:
-Domnule claun, nu este frumos sa omori oameni, ii zice dand "dezamagita" din cap prinzandu-l de haine cu manuta sa mica. Eu si roscata ne abtinea sa nu radem desi pana la urma Cherry a cedat cazand pe jos si tavalindu-se de ras.
Candy i-a aruncat o privire ucigasa Cherryei eu zambind.
-Ai auzit "domnule claun" nu este frumos ca tu sa omori oameni, ii zic lunadu-i ciocanul masiv din mana. Dar asta nu inseamna ca eu nu o pot rani, continui ridicand ciocanul avand un zambet psihotic pe fata, Cherry imediat oprindu-se din ras acum parand mai mult sperita de ceea ce i-as putea face eu dar n-am apucat sa misc ciocanul un centimetru ca cineva intervine.
-Nimeni nare voie sa raneasca pe nimeni domnule Jason, intervine din nou Ariel.
-Ai auzit Jason? Nu se face exceptie la nimeni, se baga in seama Linda.
- Te-a intrebat cineva ceva pustoaico?
-Nu cred ca ai zis-o!
-Oh! Ba da pentru ca nimeni si nimic nu ma poate impiedica sa o fac, ii zic inmanandu-i inapoi ciocanul lui Candy tragandu-l dupa mine fiindca sincer nu ma deranjeaza ca Ariel sa-i faca o cuafura perfecta de papusa schizofrenica ce este Cherry.
-Cina este peste treicezi de minute, le zic in treacat parasind de tot cortul.
Pentru cina fac vreo 3 pui la cuptor toti simtind mirosul puiului bine condimentat. De grabă toti erau la masa si se lingeau pe buze in timp ce se holbau la săracul cuptor care cred că dacă era viu l-ar fi intimidat rău de tot. Cand sunt gata puii ii pun pe masa alaturi de niste cartofi si nici nu apuc sa iau niste farfurii sa pun la răcit caci deștepții se năpustesc asupra puilor.
-ARȘ... sa îmi bag pu...
-Limbajul Jeff! il intrerup eu stiind ca si micuta Ariel este prezenta si nu vreau ca idiotul de Jeff sa o influenteze negativ. Eu vreau sa o influentez nagativ mai ales ca ma priveste cu admiratie.
-De unde sti ce voiam să zic?
-Ok... atunci ce voiai sa zici?
-Sa îmi bag... ăăăă... pulpele de pui pe gat... asta am vrut sa zic.
Practic se minte singur daca crede ca ma va aburi asa usor mai ales ca el nu se pricepe la zis minciuni si il pot citi ca pe o carte deschisa.
-Siiiiguuur! În fine... stați lipsește Linda. Mă duc să vad pe unde umblă.
Merg sa o caut dar nu o găsesc.Dintr-o dată aud niste suspine puternice. Ma duc sa investighez vazand-o pe Linda. Dar de ce plânge? Am o mica ipoteza insa nu sunt tocmai sigur de ea.
Mă îndrept catre ea si ma așez jos langa această.
-Ce sa intamplat? De ce nu vi sa mănânci si de ce plângi? nu de alta dar sunt sigur ca nu o sa-i faca bine daca face greva foamei si plange intr-una. Plus ca pe ceilalti i-ar enerva la culme.
-Dar nu plang. Lacrimez, incearca ea sa minta acum intrebandu-ma de ce oamenii tot vor sa ma minta. Nu inteleg de ce vor sa-mi ascunda atatea lucruri.
-Lacrimezi? Cu niste suspine pe fundal? Hai nu zau! ii zic cu o nota de ironie.
-Bine fie, plâng. Ai vreo problema cu asta?
-Nu... Si mai linisteste-te ca poti trezi intreg cartierul, incerc sa mai destind putin atmosfera.
-Scuze doar ca...
-Doar ca ce? o intrerup ianinte sa-si termine propozitia. Nu-i frumos din partea mea insa daca tot facem pe martirii sa o facem cum trebuie.
Începe sa plângă mai tare... Ah! Se pare ca nu mai am de ales, nu-i asa? O iau în brate stiind ca majoritatea feteleor "normale", ca sa zic asa, se simt protejate mai ales atunci cand sunt tinute in brate de un baiat insa nici odata n-am inteles de ce.
-Bine! Hai descărcate si nu mai plânge ca încep si eu, ma prefac eu ca plâng mai ales ca faptul ca stiu sa ma fac sa lacrimez ma ajuta astfel facand-o pe ea sa zambeasca.
-Ok... plâng pentru că... din cauza voastra!
-Ca te-am adus aici, nu?
-Da! stiam eu ca asta este cauza insa n-as fi crezut ca a afectat-o atat de mult.
-Dar nu aveam de ales si nu puteam sa te omor.
-De ce? Asta e problema... De ce nu puteai? Am o viață patetica.
-Tu voiai sa mori?! De aceea plângi?!
-Da. Omoara-ma te rog... Acum!imi zice ea dandu-mi un cuțit în mână. Acum mi se pare mai ciudata pana si decat Jane.
-Nu!Nu te voi omori. Si daca as face-o ar fi mult mai dureros decat cu un cutit, doar ca titlu informativ...
-Ba da! si îmi arată pumnul. Stai...
-Dece îți sangereaza pumnul? Ai încercat să...
-Nu. De fapt da, dar prima oara am încercat sa îmi rup mana pentru a suferi de durere fizică nu sentimentală.
Hmm... Ma inteb ce vrea sa zica prin durere sentimentala.
-Dar de ce ar vrea o fata asa frumoasa ca tine sa moara? complimentez stiind ca fetelor le place.
-Pai pentru că nu am prieteni,familia ma crede o super ciudată la fel ca prietenii si sunt practic singura...doar Ariel mă mai iubește cu adevărat si mai sta cu mine, zice ea începând iar sa plângă.
-Dar nu contează! Nici noi nu avem familie, prieteni doar pe noi criminalii. Si da si noua ne este foarte greu câteodată dar încercăm sa trecem peste.
-Si cum rezistați?
-Nu resistam... dar îi ținem piept dureri... încercăm sa nu o arătăm. De asta ne-am si facut criminali. Pentru ca am cedat.
-Dar...
-Dar nimic. Fără ca nu îmi plac darurile.
-Mai dar nu stiam ca sunteiti atat de apropiati, ne intrerupe o voce. Imi pare rau ca v-am stricat moemtul insa se pare ca in seara asta muriti de foame pentru ca ceilalti au mancat tot cat timp voi faceati... Ce faceati! ne zice Candy parand nervos. Puteam observa cat se insistent se uita la mine si fata, pe care o ucidea din priviri. Ma intreb de ce este asa suparat. Sau poate... El s-a indragostit de ea?! Ei bine asta m-ar mira de-a dreptul si nu-l prea vad pe el indragostindu-se de cineva oricat de copilaros ar fi.
O ajut sa se ridice si pornim. Cand ajungem la masa destepti sunt cu burta in sus iar in tava doar oase.
Asa cuma a zis Candy... S-a zis cu cina pentru noi.
Fac repede niste cartofi prăjiți si ies afara cu cina ca sa mâncam.
-Domnita luați loc!spun eu râzând
-Multumesc stimat domn.
După radem amândoi si începem sa mâncam.Dupa ce mâncăm ne mai plimbam puțin si vorbim. Compaia sa este chiar placuta.
-Maine la prima oră vi cu mine sa îți luăm hainele si ce îți mai trebuie de acasă, ma trezesc vorbind.
-De ce?
-Tu si sora ta va mutați la noi.
-De ce?
-Pentru ca vei fi mai fericită cu noi....si cred ca si Ariel la fel.
-I-in regulă.
-Acum dute la sora ta si culcati-va mâine noi doi ne vom trezi devreme...
___________________
Este dimineața.Mergem sa luam ce ii trebuie Lindei pentru a sta la noi pentru ca plecam cu circul intr-un alt oras cat de curand.
-Hai Linda! Trebuie sa ne grabim, n-avem toata ziua la dispozitie.
Aceasta a dat din cap venind lanaga mine. Imi explica pe unde trebuie sa o luam pentru a ajunge la ea acasa si cu putin ajutor de al meu am ajuns in cinci minute in loc de jumatate de ora.
-Linda! Unde ai fost? Si cine este omul asta ciudat? Si Ariel? incepe sa vorbeasca o femeie care are in jur de 40-50 de ani.
-Mai usor mama, ii zice Linda oftand usor. Ma mut iar Ariel vine cu mine si nu-mi poti face nimic! ii zice la sfarsit ridicand putin tonul.
-Cum sa faci asa ceva?! Si mai ales sa o iei si pe Ariel?! Tu ai fost de vina, nu-i asa? striga aceasta la mine apropiindu-se periculos de aprope pentru ea. Pana la urma nu stie cu cine are de-aface. Desi nu m-ar deranja sa o ucid daca Linda nu mi s-ar impotrivi.
-El n-are nici o vina! zice aceasta ducandu-se in apartament si femeia dupa ea. Dupa vreo cincisprezece minute in care s-au auzit o gramaaada de tipe aceasta revine cu un ditamai geamantanul dupa ea chinuindu-se sa-l care. Am ridicat sceptic o spranceana oftand. Cred ca si-a luat intreg arsenalul de haine cu ea...
I-am luat eu geamantanul ducandu-ne inapoi numai bine acestia terminand de strans totul.
-Ce a durat atat? intreaba Candy vizibil iritat.
-I-imi pare rau dar-
-Nici un dar! Acum nu mai conteaza, haide-ti! Plecam!
Bine pufarine să știți că am ,,reparat'' capitolul deoarece era cu multe greșeli....Dar imediat va pun si melodia:
Sper sa va placa....a da la Media găsiți poza Lindei.
