A song of Ice&Fire

4.Why?

*Dupa 2 luni*

-Dar tata,nu vreau sa pleci.Lyanna si-a exprimat punctul de vedere in legatura cu plecarea lui Rickard spre Debarcaderul regelui impreuna cu Brandon,fratele mai mare al acesteia.Ea si-a pus sabia de-o parte, si si-a amanat antrenamentul cu baiatul fierarului,pentru ca stia ca tatal ei nu ar fi acceptat ca ea sa devina un soldat,era cea mai cruda meserie;soarta persoanelor era la voia ta;iar cel mai important lucru era gandul ca poate vei muri in batalia asta,sau nu.
Daca nu stiti ce au soldatii in minte inainte de lupta,va luminez eu: se gandesc la ce au lasat in urma;dorul de casa,sotiile lor si copii lor;viata pe care au avut-o pana acum,si afacerile neincheiate sau regretele,pe care le-au purtat de-alungul timpului si nu si le-au asumat.Asta suna tragic;stiu,dar ganditi-va si la gloria adusa de castigarea unui razboi;nu cred ca exista ceva mai incantator decat aplauzele si numele tau fiind tipat de mii de oameni.

Lyanna Pov

-Ti-am spus sa arunci sabia aia?Eram sigura ca m-a vazut,de ce nu-i convine sau macar sa se obsinuiasca,cu gandul ca vreau sa ma apar singura,in loc ca alti sa moara pentru mine?

-Te rog nu pleca in Debarcaderul regelui ,asta e mult prea periculos.M-am grabit spre el si l-am privit in ochii,vreau sa-l fac sa ramana,cine stie ce si-a mai pus Aerys in minte de data aceasta.Regele era de-a dreptul nebun.Nu am parasit Winterfellul niciodata dar din cate am auzit Targaryenii erau complet lunatici.

-Scumpo,nu plec de placere...nu asa stau lucrurile..ai doar 16 ani..o sa intelegi cand vei creste.Daca cineva superior tie,iti ordona ceva,esti dispus sa o faci.Mi-a spus,sarutandu-mi fruntea iar eu am dat din cap in semn de intelegere.Nu sunt un copil,stiu cum stau lucrurile, doar ca,presimt ca ceva rau se va intampla.

-Acum, pune nenorocita aia de sabie jos,si pregateste-te pentru cina.Mi-a oferit un zambet si s-a intors inapoi la castel.Am fugit la grajduri si am luat-o pe Rhina,iapa mea;stiam ca urma sa se intunece ,dar zapada se topise si n-am mai calarit de ceva vreme.
Asa ca m-am urcat pe ea si le-am spus paznicilor sa deschida poarta cetatii.Imi era dor sa simt vantul rece batandu-mi in fata, sa vad linia orizontului marginit de campie si sunetele incredibile ale pasarilor.Ma simteam libera,simteam ca acum pot respira.Nu mi-a fost dat niciodata sa traiesc ca una din acele domnisoare sclifosite de la curte,bagam de seama asta,nu vreau o viata anosta cu vreun barbar care sta mai mult beat...vreau o viata periculoasa,plina de pasiune si fericita,dar nu ca atunci cand esti fortat sa iubesti pe cineva,ca atunci cand traiesti fiecare clipa cu persoana respectiva,ca si cand ar fi ultima.
***
Intunericul s-a lasat,asta era semnalul meu,cina trebuia sa incepa..asa ca am gonit inapoi spre Winterfell.
Am pasit inauntru,iar Ned ma astepta chiar langa portile cetatii,iar expresia sa era una usurata cand m-a vazut descalecand de pe cal.

-Unde ai fost?Cina sta sa inceapa..trebuie sa ne grabim.

-Ce e asa de important?Calmeaza-te.I-am spus,in timp ce am legat fraul Rhinei de garduletul din grajd.

-Robert..e aici.Mi-a spus,stiind foarte bine parerea mea despre cele intamplate.Are tupeul sa-si faca aparitia aici dupa doua luni si dupa ce a facut?

-Am auzit ca are o iubita in Vale,si ca asteapta si un copil.Sursele mele erau sigure,nu puteam distruge asta,urma ca el sa aiba un copil cu o femeie,iar eu nu sunt genul care sa desparta o famile fie ea fericita sau nu.

-Lyanna..daca te vei casatori cu el trebuie sa stii ca..nu va sta doar intr-un pat.Ned m-a oprit din drumul nostru spre castel ,si m-a privit compatimitor in ochi.

-Dar este un om bun,te va iubi si proteja mereu.A continuat el.

-Iubirea e dulce,draga Ned,dar nu poate schimba natura unui barbat.Mi-am ridicat mana,mangaindui obrazul si aducandu-i acest lucru la cunostinta.Acestea fiind spuse,am trecut pe langa elvsi mi-am facut drum spre castel.

****
Nu puteam dormi deloc,tata si Brandon urmau sa plece maine si Robert trebuia sa ramana aici,iar eu pur si simplu nu mai puteam suporta.Am incercat in seara asta sa-l evit,si cred ca am facut-o ca la carte,i-am respins si privirile dar si cuvintele;insa e totusi ceva acolo care ma face sa vreau sa vorbesc cu el din nou,dar nu pot sa o fac.
M-am plimbat prin camera incercand sa ma obosesc singura,dar asta nu a mers,asa ca mi-am luat sursa mea de cunoastere,cartea data de tatal meu,in care erau povestite legendele,miturile si regii Westeros-ului;si m-am apucat de citit.

*Dimineata*

Am fugit repede in curtea din fata a castelului,imbracata doar cu rochia mea de noapte;pentru a nu rata despartirea de tatal si fratele meu mai mare.

-Tata!!Am urlat cand am ajuns in jos,exact inainte ca ei sa incalece pe cai.

-Oh..scumpo,credeam ca dormi.A ras si mi-a oferit o imbratisare.

-Promite-mi ca vei avea grija.I-am strans palmele intr-ale mele si i le-am sarutat.

-Daca si tu imi vei promite ca vei fi cuminte.Un favor in schimbul altuia,imi place gandirea lui.

-Promit.I-am raspuns,iar buzele sale s-au asternut pe fruntea mea si au sarutat-o incet.Il iubesc foarte mult,nu vreau sa i se intample ceva rau;chiar daca ma bagat in incurcatura asta cu Robert ,este tatal meu si mi-as da si viata pentru el.
L-am imbratisat strans pe Brandon si i-am spus ca daca ceva rau se intampla,sa ne anunte pe mine si Ned, si vom face tot ce ne sta in putinta sa-i ajutam.

S-au urcat pe cai si ne-au privit pe amandoi pentru ultima data inainte sa iasa pe porti,cine stie cand ne vom revedea,poate peste o luna;sau un an, sau poate chiar peste 10 ani.

Ziua a fost destul de linistita,mi-am petrecut majoritatea dupa-amiezii atrenandu-ma si calarind;iar seara, am luat cina impreuna cu Ned,Catelyn si Robert.
Robert a incercat din nou sa faca mici discutii,dar eu una l-am ignorat.M-am retras de la masa si m-am grabit spre camera mea.

-Lyanna..stai!Era in urma mea,dar nu m-am oprit pentru a-i asculta tampeniile; mana sa a prins-o pe a mea si m-a rasucit rapid; intorcandu-ma spre el.

-De ce esti asa indiferenta?M-a privit confuz.

-Nu ai dreptul sa pui intrebari aici.I-am raspuns dur ,iar singurul lucru la care m-am gandit era acel suflet nevinovat si mama lui care probabil il va creste singura,fara un barbat alaturi.

-Inceteaza sa te mai comporti copilareste si spune-mi ce ai!A urlat,furia fiind vizibila in ochii si gesturile lui.

-Nu te-ai gandit totusi,cat de putin,la copilul ala cand te-ai intors inapoi aici?Sunt dezamagita,ma impacam mult mai bine cu gandul ca e in Vale si-si creste copilul,decat cu gandul ca va trebui sa ma marit cu un om ce umbla din floare-n floare.

-Despre ce vorbesti?

-Credeai ca ce se intampla in Vale,ramane in Vale?Daca da,atunci te inseli.I-am spus si m-am eliberat din stransoarea lui,urmandu-mi drumul spre camera mea.

-A fost o gresala..A tipat in urma mea.

-Greseala sau nu..copilul ala are nevoie de un tata..

Acesta a fost capitolul.Lasati-ma sa stiu parerea voastra:*

XoXo HS