A song of Ice&Fire

9.Forgive me..

Gustul lui era drogul meu..Voiam sa ii promit ca voi fi a lui,voiam asta mai mult decat orice..dar era imposibil..
Nu m-as fi gandit in veci,ca barbatul dupa care tot regatul era inebunit va ajunge sa ma vrea pe mine,era fara nicio noima..de acea este ireal pentru mine tot ce se intampla..
M-am retras trista din sarut,uitandu-ma adanc in ochii lui,si apropiindu-ma de cleanta usii,deschizand-o incet.

-Nu pot fi a ta..imi pare rau.Am ieșit repede,începând sa merg pe holul încurcat,furisandu-ma pentru a nu mă vedea nimeni.Probabil ca toți erau îngrijorați.

M-am indreptat grăbită spre camera lui Ned..Speram ca nu îl voi găsi supărat și nervos,deși avea tot dreptul,sunt cea mai inconstienta persoana pe care o cunosc.
Ajunsa la ușă acestuia am bătut cu pumnul în aceasta,strigand:Ned!!!Haide trebuie sa vorbim!!Nu am vrut ca ăsta sa se întâmple!Când am realizat faptul ca,niciun semn nu a venit ,gândul mă dus la festivitate. ..probabil era deja acolo,era destul de târziu încât sa fi putut a incepe.Nu voiam sa mă duc acolo,mai ales după tot ce se întâmplase, nu voiam sa înfrunt rușinea fata de fratele meu în public;voiam o cearta mica și privata..Dar ăsta nu mai era o opțiune nici pe departe, pentru ca el plecase.

După ce m-am schimbat într-o rochie violet și mi-am pieptănat parul,am decis ca sunt în sfârșit destul de curajoasa sa fac ăsta,și astfel am pornit la drum.
Gândul îmi era plin cu minciunile pe care urmam sa i le dau drept răspuns, nu îi puteam spune tot ce se petrecuse,chiar dacă era fratele meu și cel în care aveam cea mai multa incredere.Sper ca voi fi scutita de prezenta lui Rhaegar în aceasta seara,sau a oricărui om care îmi poate aminti de el,nu vreau sa dau ochii cu el, ar fi o distragere de la rezolvarea acestei probleme.
 Fiind cuprinsa de ingrijorare,nu am realizat ca ajunsesem în fata ușii sălii de festivitate,și stăteam nemișcată având privirea pierduta.Asta este,sper ca Zeii nu mă vor părăsi tocmai acum.
M-am amestecat prin mulțimea de oameni ce vorbeau sau dansau,croindu-mi drumul spre masa noastră.
Sângele s-a oprit din a-si curge prin vene iar inima mea parea ca a încetat sa mai bata în momentul în care am observat privirea dezamagita a lui Ned,căzând pe mine.

-Îmi pare rău ,pentru tot ce s-a intamplat!Am fugit spre el,asezandu-ma la masa aproape libera.-Iti pot explica!L-am rugat tinandu-mi mâinile împreunate.

-Te-am căutat toată ziua,Lya! Și acum apari aici,spunandu-mi ca îmi poți da o explicație? Expresia sa s-a schimbat din una trista în una sarcastica, schitand chiar și un mic zâmbet îndurerat .-Nu e nimic de explicat,știu totul..Ochii mei s-au marit la cele auzite,și nu mă puteam gândii decât la părerea lui despre mine.Stia ca eu eram The Knight of the Laughing Tree, dar ce s-a intamplat după asta?Tot ce îmi amintesc este ca eram întinsă pe pamantul rece , iar Rhaegar se lupta cu acel barbar,nicidecum cum am ajuns în camera lui..Probabil Ned a aflat de ăsta, și poate de aceea este așa de dezamăgit,dar nu s-a întâmplat nimic intre noi.

-Ned..Noi nu am făcut ni. ..Am fost întreruptă de mișcarea lui Ned,care s-a ridicat de la masa,pășind spre ieșire. .
  L-am urmat pierduta prin mulțime,nu puteam sa îl las sa plece fără sa mă asculte,știu ca nu trebuie sa insist,dar este fratele meu și nu mă pot descurca fără el.

-Te rog,Iarta-ma!I-am prins mana ,încercând sa îl apropii de mine.-Te rog,fratioare! Am continuat, simtind greutatea lacrimilor ce urmau a-mi inunda obrajii.

-Ești surioara mea,nu pot sta supărat pe tine...Dar ce ai făcut a fost necugetat și prostesc,iar asta nu e ceva ce poate trece cu vederea...M-a informat,tragandu-si mana din strâmtoarea mea și intorcandu-ma spatele.
  Avea dreptate,sunt o persoana inconstienta și egoista..M-am gândit numai la mine în acele momente,la cât de bine se simțea totul;dar nu și la cei care țineau la mine,și durerea pe care le-ar fi provocat-o pierderea mea.
  Inima îmi era la pamant,și eram prea îndurerată pentru a avea puterea de a o ridica .
Picioarele mele mă purtau neputincioasa înapoi la masa goala,nu îmi vine în minte un loc în care as putea sa mă duc în momentul ăsta. ..O melodie minunata s-a afundat fără vointa mea,în propriile urechi și observam cu discreție cum oamenii se strângeau pentru a o asculta de aproape..
 Odată ce m-am așezat, privirea îmi era fixa,uitandu-ma spre nimic,îmi imaginam în fata ochilor cum voi fi singura pe vecie,cum voi fi imposibil de iertat și mai ales cum nu voi mai simți grija sau iubirea cuiva.Incercam sa îmi opresc lacrimile,dar nu era posibil,melodia ce ii inveselea pe toți, pe mine mă întrista și mai rău,chiar e ceva în neregula cu mine.
  
Mi-am ridicat capul din pământ, cu lacrimile curgandu-mi șiroi pe obrajii fierbinți, uitandu-ma în fata mea..la persoana ce canta aceasta capodopera.Degetele sale atingeau cu noblețe corzile harpei, iar când i-am remarcat parul, știam deja cine se ascunde în spatele acestui cântec. Când ochii săi violeti si reci,i-au intalnit pe cei ai mei,plânsi și îndurerați,simțeam o oarecare siguranță, îmi transmitea uimire și neliniște, uimire probabil pentru ca nu m-a văzut plângând pana acum.Am rupt contactul vizual dintre noi,și am încercat sa plec cât mai repede de aici,îl voiam..dar el și prostia mea,m-au adus în acest impas și toate astea trebuie sa se termine.
 Muzica s-a oprit,și știam ca ăsta nu era un lucru bun,urma sa mă urmărească și sa îmi spună cum toate acestea vor "merge",cum totul va fi "bine",știi alte minciuni pe care nu le voi crede.

*Povestire la persoana a 3-a*

Lyanna părăsise de puțin timp sala de festivități, știa ca Rhaegar o urmarea dar nu se putea abate pe alte cărări, pentru ca în întunericul nopții se ascund lucruri inexplicabile și înfricoșătoare.

-Lyanna!Rhaegar se apropia din ce,în ce mai repede de ea;simtindu-i - se în voce rugămințile de a se opri,însă ea nu se dădea așa de repede bătută, continua sa alerge, ca și când ar fugi de un criminal,pentru viața ei.

Ajunsa în camera ei,fiind prea preocupata cu gândul ca ,îl pierduse pe acesta pe drum ,deoarece niciun semn nu mai venise din partea lui;aceasta uita a încuia ușa.Insa Rhaegar era la fel de încăpățânat ca ea,nici el nu se dăduse bătut doar luase o ruta ocolitoare, cu scopul de a o induce în eroare.
   -Trebuie sa vorbim!Spuse Rhaegar pe un ton calm,tragandu-si sufletul în urma acestei curse.Lyanna rămase surprinsă, aproape făcând un soc în momentul în care îl vazuse stand în ușă, și inchizandu-o după el.

-Nu avem ce discuta,mă aflu în ăsta din cauza ta..A rostit aceasta ,abtinandu-si cu greu lacrimile din a cădea.

-Poftim?Am încercat doar sa te protejez,sa fi în siguranță și în schimb,tu te ferești de mine,Lyanna!Cuvintele sincere ale acestuia,au avut un mare impact emotional asupra Lyannei,care acum, doar stătea intepenita cu lacrimile uscate pe obraji,și părea ca în fata lui ,își pierduse tot curajul.

-Vreau sa fi a mea,vreau sa îmi adormi în brațe,sa îmi șoptești la ureche cât de mult mă iubești și sa nu iti poți imagina cum ți-ar fi viața fără mine. Rhaegar a continuat,apropiindu-se cu blândețe spre ea.
Când acesta a ajuns în dreptul ei,palmele sale i-au prins fata infierbantata,ștergându-i cu degetul sau delicat ,lacrimile înghețate de pe fiecare obraz.

-Ești singura persoana care mă face sa mă simt în viața. Acesta i-a șoptit în ureche,pornind mici sărutări pe parcursul maxilarului ei,pana la buzele ei..unde avea nevoie de acordul ei.
Aceasta a aprobat,rămânând nemișcată și inchizandu-si ochii atunci când buzele lor s-au contopit.Credea ca a terminat cu ăsta, credea ca tot ce voia era iertarea fratelui ei,cel puțin ăsta îi spunea mintea;dar inima îi spunea ca tot ce își dorește cu ardoare,era ca dragostea lor sa poată devenii realitate...Chiar dacă Lyanna îl cunoștea pe Rhaegar de câteva zile,știa ca el e genul de persoana cu care își poate petrece viața, nu Robert..

Ok...Acesta a fost capitolul,stiu ca a luat multa așteptare și sper ca nu v-am dezamagit 😍Vă aștept părerile!! 😍

All the love💓💓