Iubirea nu costa

PROLOG

-Nu mai da!!! Te rog!!

Vocea mamei răsună in toata casa.Iar s-a intamplat asa . Tata a venit beat acasa .

Vine mereu beat si o bate pe mama. Uneori ma bag intre ei, dar ma aleg si eu cu ceva lovituri.

De data asta sunt pusa pe treabă daca mai da odată in ea ,nu stiu ce ii fac.

-Iuliu !! Nu mai da !!

Gata.Întru.

-Nu mai da in ea!!!

Tip nervoasă la tata. O tăcere se lasa in camera . Tata se uita la mine uimit ,lafel si mama.

-Ce ai zis??ma intreaba tata apropriinduse de mine.

-Sa o lasi in pace. Ii spun eu fara pic de rusine sau frica.

Tata se aprorie de mine si imi da o palmă . Mana lui era rece. Imi era rusine pentru el,pentru ce e ajuns.

-Iuliu las-o in pace !!

Vocea mamei sparse tăcerea dintre noi. Tata se îndreaptă spre ea si începe sa o ia la bătaie.

Atunci i-au cutitul pe care il luasem din bucătărie si il înfig in spatele lui.

Cad jos. Incep sa plâng. Mama vine langa minte si ma ia in brate .

Era plina de sânge si tremura , lafel ca mine.

Scumpa femeie din viața mea nu mai rezistase ,lesinase. Era acum in brațele mele ,aproape fara pic de suflare.

Ma ridic si scot micul telefon din buzunar si d-au telefon la Salvare sa vina sa ii ia.

Sirena Ambulanțe se aude de jos eu stăteam langa mama,care nu isi revenise încă.

Imi era teama ,dar eram si putin , cred,mândră ca reușisem sa ii țin piept acestui bărbat care nu se mai poate numi tata pentru mine.

***

Ajungem la spital ,unde doctori aleargă de colo ,colo. Nimeni nu imi spune nimic . Imi era frica . Si nu ca tata putea păți ceva , ci imi era frica ca mama chiar putea sa aibă de suferit .

00:05

Stau aici de o ora si jumatate si nimeni nu imi spune nimic . Dar vad ca o asistenta ,destlul de primitoare trece pe langa mine , asa ca imi fac curaj sa o intreb de parinti mei.

-Ma scuzati!ii spun eu politicos.

-Da. Imi răspunde ea cu o voce senină.

Era o femeie de vreo 20-25 de ani ,brunetă ,cu ochi albastri , destul de inalta,par lung si chiar frumușică.

-Părinți mei au fost adusi mai devreme ,dar nu stiu unde sa ii gasesc. Ii spun eu destul de speriată ca sa nu pățească nici unul nimic.

-Ok. Vino după mine.Ma îndeamnă aceasta .

Ajungem la receptie.

-Cum se numesc??ma intreaba ea căutând prin niste foi.

-Iuliu si Monica Smith. Ii spun eu încrezătoare.

-Ok.Mhmm...imi spune ea cautand incontiinu. Doamna este la salonul 432 ,etajul 4 ,iar domnul la salonul 257 ,etajul 2. Imi spune acesta si imi zâmbește larg.

-Multumesc mult ! Ii spun acestea si fug ca o disperată pe hol .

In timp ce alergam ca o scăpată de la nebuni pe hol ma lovesc de cineva.

-Tu esti chior??Nu vezi pe unde mergi??ii spun eu mai sa-l strang de gât.

-Scuze!!Scuze!!imi spune acesta , iar eu imi continui drumul.