Iubirea nu costa

Capitolul 3

Ma trezesc cu cineva carie bate in usa , asa ca ma duc sa deschid .

-Buna ziua , sergent Marius Costache , iar acesta imi arata o legitimație de polițist . Era un bărbat inalt , bine facut , cu ochii căprui si era blond , ca mine . El este colegul meu Christian Smith . Si acesta era bine facut , saten , cu ochii verzi si foarte încruntat .

-Domnisoara Mellisa Smith??ma intreaba colegul acestuia.

-Amm...Da...Eu sunt...spun eu cu nesiguranta in glas.

-Sunteți arestată pentru tentativa de omor!

-Poftim? Sunt ce? Spun eu cuprinsă de frica si nesiguranta.

Inima imi bătea din ce in ce mai tare. Chiar imi era frica. Mai frica ca atunci cand imi luam bătaie de la tata .

-Trebuie sa veniti cu noi la sectie.

-Amm...

Unul dintre ei imi pune catusele si celalalt ma ia de brat conducandu-ma afara din bloc, iar apoi in masina poliției.

Este numai vina lui!!! A tatei!!!

Din perspectiva lui Nick:

-Aduceți-l repede pe doctor!!!

-Il pierdem hai!!!

-Bagati-l in sala de operatie!!!

Vocea disperată a asistenților si a doctorului răsună in sala .

Tatăl Mellisei făcuse o hemoragie gravă . Off... Amarata fata asta...

-Il pierdem!!!

-Faceti ceva!!!strig eu disperat la cei din sala.

Din perspectiva Mellisei:

Ajunsesem la sectie . Stau pe un scaun micuț si astept sa mi se ia o declaratie amarata .

-Ok. Deci ce avem aici ? Tentativa de omor... Aha... Fata de 18 ani... Care isi omoară tatăl??

El era procurorul care imi va lua declarația . Este un bărbat tanar , brunet , cu ochii albastri si îmbrăcat la costum negru .

-In ce te-ai băgat fetit-o?? Ma intreaba el ridicandu-si privirea din teancul de foi.

-Nu stiu...ii spun eu cu vocea tremuranda.

-De ce l-ai înjunghiat??ma intreaba acesta suspicios.

-O bătea pe mama .

-Era prima data?

-Nu.

-Da a cata?

-Nu mai stiu...

-De cand se intampla asta?

-Aveam 7 ani , am venit acasa si... nu era nimeni...peste juma' de ora a venit tata plângând.

Lacrimile imi apăreau încet , încet pe chipul meu rece.

-Mi-a spus ca mama pierduse copilul , pe fratele meu , era însărcinată în 2 luni jumate'.

Plângeam destul de bine...Aceiasi poveste dureroasă , prima bătaia ... A mea ... A mamei..

-Si atunci m-a luat la bătaie , după ce bause tot ce aveam in casa, desigur ...

-Ui-te... Nu mai plange ... Eu inteleg ca a fost in apărarea ta , dar cu ce te vei întreține?

-Azi avea un intrviu...ii spun eu printre lacrimi.

-O sa rezolv eu ceva cu actele... Nu o sa fie asa usor... O sa fie un proces... Dar ... Sa sperăm ca o sa il castagam...