Transparent Love.

- Abby esti gata? O sa intarzi la scoala!

- Vin imediat mama!

Era luni , ziua mea "preferata" din saptamana in care tortura numita liceu reincepe ca in fiecare saptamana. Rutina de dimineata deja mi-o facusem si mai trebuia decat sa ma imbrac , am deschis dulapul si am luat primele haine pe care le-am vazut. O pereche de blugi gri alaturi de un maieu negru cu imprimeul "music=life" iar pe deasupra un plover gri si in picioare botinele care se asortau cu maieul. Mi-am luat geanta neagra si am coborat la mama dar nu inainte de am lua bratara daruita de Ellie la varsta de 16 ani , era bratara mea norocoasa si niciodata nu uitam de ea. I-am dat un pupic pe obroz mamaei si am iesit ca o furtuna pe usa dar nu inainte de a spune un "Pa,mama!".

Aerul rece de Octombrie m-a lovit in fata deranjandu-mi parul intr-un mod placut. Am pornit spre scoala care nu era foare departe de mine dar cum drumul spre scoala era in constructi a trebuit sa o iau pe alea de alaturi... Nu multa lume mergea pe acolo deoarece era o asa zisa "legenda" despre o casa bantuita de nu stiu cine. Pai mie nu imi era frica asa ca am si am pornit pe acea alee. Nu cred ca cineva poate locui aici... toate casele erau darapanate , aleea era pustie , se auzea numai vantul batand puternic creanduti acel sentiment ca ceva se va intampla dar nu , nu si pentru mine , nu imi este frica. Mi-am continuat drumul si se pare ca acum treceam pe langa asa zisa "casa bantuita" , nu m-am putut abtine si m-am uitat sprea ea. Poarta era deschisa iar dincauza vantului producea un mic scartit care imi zgaria usor timpanele. Era casa cu numaru 13 .Multa lume spune ca e numar cu ghinion dar eu nu cred in asa ceva .

Ma uitam atent si analizam casa ... nu parea nimic suspect asa ca mi-am continuat drumul , nu am faut nici trei pasi ca s-a auzit scartaitul unei usi vechi de lemn care tocmai s-a deschis...M-am uitat repede inapoi si nu ara nimeni si nimic , eram putin speriata sa recunosc , m-am uitat la casa aceea si am observat ca usa era putin deschisa. Nu aveam degand sa imi fac cine stie ce aluzi asa ca am continuat drumul spre scoala.

Am intrat in scoala si m-am intrptat tinta spre dulapul meu, aveam franceza cu doamna Robbinson , era o doamna draguta care ne preda foarte bine. Mi-am luat caretea din dulap  si m-am indreptat spre clasa , fara sa imi dau seama deja se sunase si profesoara era in clasa.

- Bunaziua doamna Robbinson , ma scuzati ca am intarziat , I-am spus eu incercand sa imi ascund vocea tremurata.

-Abbygale Woods , ora a inceput acum 5 minute!

-Va rog sa ma scuzati , promit ca nu o sa se mai repete.

-Asa sa fie , poti lua loc in banca.

-Multumesc , I-am raspuns eu zambind putin si m-am indreptat spre banca mea care bine-nteles era langa banca celei mai bune prietene , Ellie.

-De ce ai intarziat? m-a intrebat ea avand grija ca profesoara sa nu o vada.

-Drumul spre scoala e in constructi asa ca a trebiut sa merg pe aleea aia cu casa aia.

-Casa bantuita?! A raspuns ea socata si fara as da seama ca de data aceasta au auzit-o colegii , inclusiv profesoara.

-Fetelor! Incetati cu prostiile si fiti putin atenta la tabla!

Amandoua ne-am uitat in jos pana cand profesoara a incetat sa se uite la noi. Ora a trecut repede , eu si Ellie nu am mai vorbit dar cum a sunat de pauza m-a smuls din banca si m-a luat in curtea scoli sub marele copac.

-Abby! Tu nu ai auzit de legenda?? Sper ca nu ai fost in casa!

-Ce legenda.. nu stiu nimic si nu , atai calma. Ce sa caut eu in casa aia tampita.

-Tu chiar nu sti de legenda? facuse Ellie o fata..

-Pai nuuu! Am lungit eu cuvantu.

-Lasa ca o sa afli acum. Legenda spune ca ... Nu a apucat sa termine bine propozitia ca s-a sunat de ora. Aveam matematica , chiar nu imi placea ora asta dar obisnuiam sa fiu cat de cat atenta dar a fost cam ciudat... toata ora m-am gandit despre ce oare ar putea fi acea legenda si la scartaitul usi care s-a deschis surprinzator la acea casa...

Eram atat de afundata in gandurile mele in cat nici nu mi-am dat seama cand a trecut asa repede ora.,am iesit din nou cu Ellie afara pentru a afla despre acea legenda.

-Ellie , spune-mi de legenda...

-O da.. uitasem. Cum putea sa uite asa chiar nu stiu . Pai... se spune ca acolo a trait familia Patterson care avea un baiat. Acel baiat se spune ca a fost omorat de catre cineva iar acum trupul sau bantuie acea casa si pe orcine care intra sau se aproprie pentru ca va crede ca tu esti persoana care i-a luat viata... Familia aceea a trait in jurul anulu 1900 sau ceva de genu..

Ramasesem absolut uimita iar in acel moment un foc a starnit in mine cu dorinta de a afla mai multe dar Ellie nu mai stia nimic...

Orele au trecut foarte repede sau asta mi s-a parut doar mie fiindca mintea mea era numai la acea casa si la legenda despre acel baiat. Cum se sunase de iesire mi-am luat geanta si am si tulit-o spre casa ... daca se poate spune asa. Ma grabeam tare si in 5 minute am si ajuns pe asa zisa alee. Vantul a inceput sa bata creindu-mi un mic fior, mi-am continuat drumul si ma apropiam din ce in ce mai mult de aceea casa , ma uitam la ea si totul parea normal. Nu mai aveam mult ai ajungeam on dreptul acesteia , scartaitul porti cauzat de vabt a inceput din nou sa se auda. Dorinta de a afla mai multe ardea ca un foc macnit in mine , nu ma puteam abtine asa ca am decis sa intru. Am luat o gura mare de aer si am pornit

Am impins incet poarta facandu-mi mai mult loc sa trec , ma uitam insisten la usa din lemn care arata despul de bine dupa 1000 si.. de ani. Eram exact fata in fata cu usa , nu imi era frica asa ca am apasat pe clanta si am deschis-o. Am impins usa la perete pentru a vedea mai bine.. Era un hol , unul abisnuit iar in capat erau scarile care duceau spre etaj , am pasit incet in casa pentru a vedea mai bine . In stanga mea era drumul spre sufragerie , nu era cine stie ce , era numai mobila veche adica era si normal doar era o casa din 1900 , in dreapta mea era drumul spre bucatarie careia nu i-am dat prea multa atentie fiindca scarile care duceau la etaj ma atrageau spre ele. Ma apropiam incet de ele si eram gata sa pun piciorul pe prima scara dar... am fost intrerupta de sunetul telefonului meu care ma facuse sa tresar deoarece eram prea concentrata asupra scarilor. Era un mesaj de la mama care ma anunta ca masa era gata , m-am uitat inca odata la scari iar apoi am plecat spre casa, nu era nimic ciudat cu acea casa , nu patisem nimic deci cred ca legenda aceea era falsa.

-Hey mama , scuze ca am intarziat dar sti tu , drumul catre scoala e in constructi si am mers pe alee.

-Nu e nimic Abby , dute si schimate apoi hai la masa.

-Inteles! Am alerget repede pe scari pana in camera mea , m-am schimbat in pantaloni mei de pijama cu iepurasi si intru-un maieu negru si bine-nteles ca nu lipseau papucei in forma de iebure. Destul de amuzanta tinuta mea dar ma simteam comod , am coborat la masa iar in nici 10 minute terminasem deja tot din farurie , vad ca mi-a fost destul de foame. Am ajutat-o pe mama sa curete masa si sa spele vasele apoi m-am dus in camera mea , mi-am deschis laptop-ul sa vad daca am primit vru-n email si ca sa vezi chiar primisem unul , de la Ellie zicandu-mi din nou sa nu cumva sa intru in casa aceea , adevarat e ca intrasem dar nu aveam de gand sa ii spun , sigur imi facea capu calendar. Am inchis laptop-ul si m-am dus sa ma spal pe dinti ca de abicei. Totul era normal iar dupa ce  m-am clatit doar am ridicat putin capu sa ma uit in oglinda si acolo era.. el.. Un baiat care nu arata ca avea mai mul de 18 ani , brunet cu niste ochi negri stalucitori care se uitau fix la mine , prin tricoul lui se vedea ca era bine facut. M-am uitat pentru o fractiune de secunda la el apoi m-am intors repede sa vad daca este in spatele meu dar nu eera nimeni , m-am uitat din nou la oglinda si nimic. Am crezut ca am vedeni asa ca mi-am aruncat cu putina apa pe fata si m-am uitat din nou in oglinda ... nu era nimeni acolo decat reflectia mea.

-Okay Abby , este doar imaginatia ta , nu ai vazut pe nimeni acolo. Mi-am spus singura asta pentru a ma incuraja apoi am iesit don baie dar nu inainte de a ma uita din nou la oglinda , nu era nimeni.

Cred ca a fost doar imaginatia mea care imi juca feste , m-am asezat in pat invelindu-ma cu putura mea pufoasa si in mai putin de 5 minute am si adormint. Am avut noroc , cred ca am fost prea obosita pentru a ma mai gandi la cele petrecute azi dar simteam ca ceva se va intampla dar nu stiu daca e bine sau rau.

P.S : Scuze pentru greseli , scriu de pe telefon si nu am mai stat sa citesc tot pentru a ma verifica , sper sa va placa :*