Capitolul VIII - "Eu sunt Mike"

61 4 0
                                    

Scumpa mea prietena Ellie se mutase deja la noi de cateave zile , norocul nostru a fost ca scoala a prelungit vacanta din cauza viscolului , Kevin se transformase din nou in fantoma ceea ce era bine pentru ca doar eu puteam sa il vad sau cel putin asa sper.

-Neata baby.

-Ow neata si tie Ell.

-Hai ce tot faci in pat ? Te asteapta Kevin in sufragerie.

-Da da... ma ridic acum..STAI , KEVIN???? ma ridicasem atat de repede din pat incat m-am impiedicat de patura si am cazut pe burta in fata ei , bine-nteles ca pe ea a apucat-o un ras dala isteric care te face sa te inrosesti la fata de furie.

-Hoho usor printesa adormita hahaha da , apropo chiar ma intrebam cand o sa imi spui.

-Dar stai cum tu..dar...am crezut..doar eu..pff nu mai inteleg nimic.

-Nu te-ai intrebat niciodata cum de suntem asa bune prietene si ne intelegem atat de bine , adica uite-te si tu , nu cred ca altcineva se poate intelege la fel de bine cum ne intelegem noi serios.

Am ridicat din umeri si am ridicat mainile in semn de "nu stiu" dupa care am spus : Destinul! facand-o sa rada.

-Pai la ce te referi cu asta?

-Si eu sunt o necromanta Abby.

-Nu pe buneeeeeee?

-Daaaaaaa , facuse niste ochii mari ca cepele dand senzatia ca si ea era socata dar defapt doar vroia sa rada de mine ca de obicei , i-am zambit

- Stai pai si , de ce nu mi-ai spus.

-Pai asteptam ca tu sa faci asta pentru ca tu esti aia care are un prieten fantoma si nu i-ai spus prietenei tale cele mai bune! se apropia de mine de parca era gata sa ma manance si eu m-am facut si mai mica acolo pe podeaua rece care acum ma facea sa realizez de ce nu ma ridicasem inca. Am luat patura si m-am ridicat dupa care am pus-o pe pat si m-am asezat langa ea.

-Scuze doar ca .. ma simt ciudat si parea ceva anormal si credeam ca ma vei crede ciudata si nu vei mai vorbi cu mine.

-Abby .. este ceva anormal! Si tu esti ciudata! Si chiar si asa e greu sa nu mai vorbesc cu tine.

-Haha da multumesc stiam , nu mai conteaza deci sunte ok? Amandoua necromante doamne .. poate fi mai bine de atat? Am spus eu cu zambetul pe buze facand-o si pe ea sa zambeasca.

-Pai da , sti tu , cineva te asteapta jos  , a raspuns adaugand un ~wink~ la acel zambet.

-O daaaaaaa , iara ma ridicasem asa de repede din pat incat era sa cad dar de data asta am putut sa stau pe picioarele mele , am coborat scarile in graba si am vazut silueta uni baiat stand in living pe canapea , arata bine facut , cu parul negru , ochii negri si stralucitori  , era Kevin care isi lipise acel zambet fermecator pe fata indata ce ma vazuse. S-a ridicat de pe canapea si m-a luat in brate , era asa de bine , ma simteam protejata alaturi de el , totul era perfect , Ellie coborasea si ea cu zambetul pe buze cand ne vazuse imbratisati dar eu un  o observasem , eram prea ocupata sa savurez acea imbratisare calda a lui.

Dar se pare ca momentul nu tinuse prea mult , usa de la intrare zburase din temeli lovinduse de perete si spargandu-se in mii de aschii si bucati mai mari de lemn zburand prin camera , Kevin a inhatat-o si pe Ellie repede si ne-a pus pe amandoua pe canapea acoperindu-ne cu corpul lui pentru a nu fi lovite. Era praf in camera , facandu-ne pe mine si pe Ellie sa tusim , nu il mai vedeam pe Kevin , in urmatoarele momente un nor de fum venise catre noi si nu a mai durat decat o fractiiune de secunda pana sa ni se faca ceata in fata ochilor si sa cadem.

~

Simteam ceva rece la incheietura mainilor , vedeam negru in fata ochilor deci presupun ca eram legata la ochii dar daca ascultam atent , puteam auzi cateva voci..

Transparent Love.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum