Transparent Love.

Capitolul VI - "Mama vrea sa ma mute..."

Era in jur de ora pranzalui , inca eram in pat gandindu-ma la cele petrucute ieri si incercand de a gasi o explicatie pentru asta "Cum de Kevin era .. viu?" , era intrebarea care imi macina mintea , dar si faptul daa inca mai era viu. De-odata gandurile mele au fost distruse de un ciocanit in usa , m-am ridicat in fund si am raspuns in tip ce ma uitam insisistent la usa.

-Da? fata lui Kevin s-a strecurat prin crapatura facuta de usa intre-deschisa.

-Cum ai intrat aici? Am crezut ca am inchis usa , am spus eu zambins.

-Stiu dar sti , exista si geamuri si eu pot sa ma catar , a spus el in timp ce mi-a facut cu ochiul si intru-un gen prostesc si-a arata muschii facandu-ma sa rad , chiar daca i-a arata in gluma , abdomenul lui tot la fel de sexy ramase.

-Ce nebun esti , sti , i-am facut eu cu ochiul , nu de geaba exsita usa si s-a inventat ciocanitul . A ras si el putin dupa care s-a asezat langa mine pe pat , mi-a luat mana intr-a lui si ochii lui s-au atintit asupra mea.

-Kevin ... cum de esti om?

Expresia fetei lui se transformase in una seriosa , privirea lui se punctase intr-un punct fix ceea ce ma determinat sa cred ca se gandeste , a stat asa cateva secunde intregi dupa care am incerct sa ii caut privirea cu ochii.

-Tu chiar vrei sa sti?

-Da...

Si-a intors privirea si se uita fix in ochii mei .

-Eu .. eu nu stiu cum sa explic direct , eu nu sunt exact ... a oftat iar privirea lui s-a indreptat in jos , ca si cum nu mai putea sa isi continue fraza.

I-am strans mana intr-a mea si i-am zambit usor

-Hai spune-mi , nu o sa te judec Kevin,privirea i s-a intors din nou la a mea.

-Eu nu sunt chiar mort Abby , eu nu am murit intentionat asa ca sunt prins intre oamenii si spirite , odata pe luna cand este luna plina pot redeveni om.

-Adica .. decat 3 zile pe luna tu poti sa fi om?

-Mda , cam asa.

-Decat tu? Adica ma refer daca mai cunosti pe alti.

Nu reactionase decat printr-un gest din cap dar nu mi-am putu da seama daca era unul de negatie sau de incuvintare.

Am deschis gura vrand sa mai spun ceva dar m-am oprit cand cand mi-am auzit telfonul sunand , l-am lhat si fara sa ma mai uit la apel am raspuns.

-Alo?

-Babyyyyh , ce faci?? imediat i-am recunoscut vocea lui Ellie.

-Ell baby , sunt bine , tu?

-Super bine dar uite a o veste rea si una buna.

-Cum? Ce s-a intamplat? Kevin isi indrepta privirea catre mine si cred ca si-a dat seama de faptul ca eram putin ingrijorata.

-Pai , sti tu , scoala asta nu e cam buna si sti ca noi meritam ceva mai mult. Ell avea dreptat , eram cele mai bune la scoala , drept cam tocilarele scoli dar aveam haine mai bune.

-Zi mai repede ce s-a intamplat! am ridicat putin vocea si pe fata lui Kevin deja aparea un semn de ingrijorare.

-Mama vrea sa ma mute la un liceu mai indepartat unde o sa stau la camin.

Nu pot sa cred , practic imi picase cerul in cap , prietena mea cea mai buna pe cale sa ma lase singura in orasul asta , era pe deplin cea mai proasta dimineata sau ce-o fi acum , fiindca nici la ceas nu m-am uiat.

-Ellie nu poti sa pleci asa!

-Stiu , de asta mama a vorbit cu mama ta si te lasa sa vi cu mine.

-Stai , ce? expresia fetei deja a inceput sa mi se schimbe.

-Da stiu! nu e super? prin glasul lui Ell deja se putea simti nerabdarea de a incepe totul cat mai curand.

-Pai stai , noi cum o sa ... o sa fim doar noi doua? unde mai exact?

-Pai avem doar saisprezece ani , chiar daca suntem la cursuri avansate mamele noastre au hotarat sa ne ducem in Morganville , in Texas , nu e prra departe , doar cateva ore cu masina de aici.

-M - Morganville? fata lui Kevin se blocase de parca ar fi vazut o fantoma , ceea e cam ciudat pentru el.

Cam dupa u  sfert de ora am terminat de vorbit cu Ell si a inchis telefonul , ea inca era la munte cu familia ei , Kevin tot nu iesise din aceea stare de soc asa ca i-am pus o mana pe umar si i-am zis.

-Kevin , esti bine?

Acesta nu respunse , doar un gest incuvintator din cap.

-Atunci spune ceva!

-Spune-mi te rog ca nu te duci acolo, zicand asta isi intrepta fata serioasa si o tinti in ochii

-De ce nu?

-E periculos!

-E doar un oras amarat , nu e ca si cum ma omoara!

Kevin zambi usor , un zambet fortat si nu am putut sa imi dau seama la ce se refera.

-Asculta , eu nu vreau sa te duci si punct. Am incheiat discutia.

-De parca te-as asculta, nu esti tatal meu sa sti!

Kevin ii trase o privire manioasa dupa  care se ridica in mai putin de o secunda din pat.

-A da? Bine atunci Abby! Nu ma asculta! nici macar nu am mai avut timp sa raspund pentru ca el deja ieaise afara pe usa si trantise usa dupa el , eram atat de nervoasa incat am aruncat cu pernai  usa fara macar sa imi dau seama de asta decat dupa ce am vazut perna alunecand pe usa in jos.

Am mormait cateva injuraturi in barba si am inceput sa imi fac bagajele , din spusele lui Ell noi vom incepe scoala acolo indata ce se va termina vacanta suplimentara ceea ce insemna ca mai aveam doar o saptamana si cateva zile pentru a ne stabili toate lucrurile , in doua zile trebuia sa mergem in Morganville pentru a vedea scoala si a ne stabili in camere si in acelasi timp vom avea ocazia sa cunoastem si catva proferosi ceea ce era super bine , nervii mei au inceput sa dispara pe parcursul concentrarii mele asupra bagajului ,

"In nici un ca nu vor incapea toate hainele mele aici" mi-am spus eu punandu-mi mainile in sold in timp ce ma uitam la bagajul pe jumatate plin si la sifonierul la care nici nu iti puteai da seama daca am scos macar ceva din el.

Dupa cateva ore , pot spune ca cel mai grele ore din viata mea , bagajul era gata chiar daca trebuia sa las acasa restul hainelor dar pur si simplu nu aveam incotro , Ell aveam sa se intoarca maine seara pentru a se putea pregati si ea. In stresul pe care l-am depus facandu-mi bagajul am si uitat de cearta cu Kevin , eram prea obosita macar pentru a incerca sa imi aduc aminte de cearta pe care am facut-o asa ca pur si simplu am cazut in pat si m-am lasat purtata in tara viselor.

~

Am tresarit si m-am ridicat imediat din pat , mi s-a parut ca am auzit zgomotul unui geam , am aprins lumina si m-am uitat la ceas , era ora 3 dimineata , se pare ca dormisem ore in sir si inca mai aveam sa dorm daca nu m-ar fi trezit acel agomot . Am inspectat camera cu privirea si am observat ca pe televizorul din fata patului se afla un biletel , m-am frecat la ochii sa ma asigur ca nu ar fi fost o iluzie din cauza ca inca eram adormita dar biletelul tot era acolo. L-am luat si am inceput sa il citesc , ceea ce era usor fiindca era scria cu litere mari si ingrosate.

"ABBY SPER CA NICI MACAR NU TE GANDESTI SA PLECI DE AICI , NICI NU AI IDEE CAT DE PERICULOS POATE SA FIE LOCUL ACELA , MAI MINE STAI AICI , E MULT MAI SIGUR PENTRU TINE!"

-Cu ce poate fi periculos orasul acela? E la distanta doar de cateva ore! am raspuns eu , nu prea constienta ca nu e nimini in camera si am mototolit hartia aruncand-o pe podea . Am stins lumina si spre bucuria mea am adormit instantaneu intrand din nou in lumea viselor.

Scuze , stiu ca e cam scurt dar mi-au venit cateva idei dintr-o carte pe care pur si simplu o ador si m-am gandit sa dau alt sens povesti , sper ca va place :* si o sa incerc sa postez cat mai des chiar daca nu o sa fie atat de lung.