Capitol patru-supravetuirea

298 21 5
                                    

Eu am incercat sa ii distrag atentia.Nu am putut.Am blocat intrarea spre acoperis.Am adormit acolo.S-a facut dimineata,pe la ora 6:30.Eu aveam un ceas pe mana mea.Am intrat in casa.Era distrusa,dar umblatori,plecase de acolo.M-am dus intr-o camera,care se afla la subsol.Acolo aveam un shotgun,o macheta,o sabie, un m4,si un cutit.Nu erau prea multe gloante,dar le-am luat.Am iesit afara,erau 30 de umblatori.Eu si cu Dragomir,ii inpuscam.Eu ii inpuscam fix in cap,iar Dragomir in toate partile.I-am spus asa:
-Trage in cap,nu in stomac,brat sau picioare,nu vor murii asa.

M-a ascultat,apoi am inceput sa tragem din nou.Am reusit sa ii batem.Am mers in cautare de mancare si haine,si arme.Zilele trec foarte greu in aceasta lume.Au trecut deja 3 zile,in care nu am mancat nimic,si nu am baut absolut nimic.Credeam ca ne era sfarsitul,ca nu mai aveam scapare.Dar dintr-o data,in fata noastea aparuse o masina de mancare.Nu credeam ca o sa mai traim
Am luat totul de acolo.Am mancat,si am pornit din nou.Trebuia sa gasim un adapost.Un adapost in care sa traim si sa ne refacem din nou vietile.Sa cultivam,sa crestem animale.Sa facem o baza,un oras.Sa intalnim persoane,sau grupuri de oameni care au supravetuit.Au trecut deja doua saptamani.Era o vreme foarte rea afara.Ca in prima zi,din acest popas a lumii.Eu ma pierdusem de prietenul meu.Era o ceata foarte deasa.Nu puteai vedea nimic.Vremea rea a tecut.Am crezut ca m-am pierdut de Dragomir,am crezut ca a murit
Din nou eram singur pe lume.Am intalnit un grup de supravetuitori,care cu o buna inima,m-au luat in echipa lor.Le-am spus prin ce am trecut.M-au inteles.

+Continuarea la 10 ochisori si 10 stelute+
Multumesc

Apocalipsa Oamenilor MortiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum