Apocalipsa Oamenilor Morti

Capitolul 9 - Timpul pentru o viata mai buna

Era prietenul meu din copilarie.Ma ajuta pe mine si pe noul meu prieten sa iesim din casa,care era plina cu umblatori.Am urcat in masina lui si am plecat.Nu am apucat nici macar sa il salut,cand din spate venise o alta masina.Prietenul meu spusese:
-Ar trebuii sa fie una dintre masinile noastra,nu va faceti griji.
Am mai mers circa un kilometru,cand masina noastra se oprea incet.Nu mai aveam benzina.Am coborat din masina,asteptand ca cei din spate,sa vina,ca sa ne putem urca la ei in masina.Dar nu era asa.Ei nu mai veneau.Norocul nostru era ca,baza era aproape.El ne spune noua:
-Fiti pregatiti!
Eu raspund:
-Pentru ce?
Iar el imi raspunde
-Pentru noua civilizatie!

Am ramas socat,cand am auzit ca mai erau oameni,vii,pe planeta.Am crezut ca nu mai eu am ramas in viata,pe planeta asta,uitata de Dumnezeu.
Am ajuns.El spune:
-Deschideti poarta!
Am intrat,fetele persoanelor,mi se pareau cunoscute,prea cunoscute.
O fata,in jur de 26 de ani,vine la mine si ma intreaba ce a patit mana mea,crezand ca sunt muscat.Striga:
-Ai fost muscat?
Toate persoanele din accea baza,se uitau la mine.Unu ridicand o arma spre fata mea,spunand:
-Nu acceptam zombie in regat!
Am inchis ochii,crezand ca aici imi era sfarsitu'.
A apasat pe tragaci.Dar glontul nu m-a nimerit.A intrat in capul unui umblator.Ma intreaba:
-Cum te numesti,calatorule?
-Alexandru!
-Alexandru si mai cum?
-Alexandru Dogaru.
Atunci,toti au venit spre mine,razand.Unu' dintre ei spunand:
-Am crezut ca ai murit!
Eu raspund:
-Ma cunoasteti?
Unu' dintre ei spunand:
-Suntem prietenii tai din generala.
Eram socat.Am crezut ca era un vis.Un vis frumos.

(Continuarea la 10 stelute)