Just One More Chance [One Direction]

There...

Scena a inceput sa se invarte si simteam cum ma las incet pe jos. Ochii mei s-au inchis la contactul cu podeaua.

Zayn's Pov.

Am ajuns la spital. Eram sigur ca trebuia sa manance ceva. Si mie mi s-a mai intamplat si stiu cum e. Cum e atunci cand toata lumea stie si agraveaza situatia din ce in ce mai mult. Dintr-o prostie acum eram la spital impreuna cu Katy. Eram doar cu ea, fetele nu au putut sa vina, trebuiau sa continue concertul. Imaginati-va cum este sa va sune o pritena de-a iubitei, sa iti spuna ca a lesinat... . Nu stiu de ce ma simt asa de protector cu ea, stiu doar ca are nevoie de tot sprijinul. Este o fata mult prea timida si bland. Cu asta poti fi dat repede la o parte de restul, pentru ca nu le castigi jocul.

--Domnule Malik, pacienta se simte mai bine. O puteti vizita.

-Multumesc.

Am mers grabit spre camera unde statea Katy.

Katy's Pov.

M-am trezit... . Nu imi venea sa strig dupa cineva, sa imi spuna unde sunt. Eram sigura ca stiam locul asta bine cunoscut. Dintr-o data apare o umbra din tocul usii. Privirea inca nu imi revenise, asa ca am clipit incet de cateva ori, dandu-mi seama cine era. Era Zayn. Una dintre putinele persoane pe care ma bucuram sa le vad. Am incercat sa ma ridic dar am esuat radical, corpul meu simtind pamantul a doua oara pe acea zi. Zayn a venit ingrijorat la mine, ridicandu-ma de pe podeaua rece. In acest moment eram in bratele lui Zayn. Un loc calduros din care nu as mai pleca.

Z: Ce ai facut...?

-N-Nimic, doar...

Z: Nu ti-am zis sa mananci?

-Stiu... scuze...

Z: Nu imi cere mie scuze! Cere-ti corpului tau!

Am respirat adanc si am simtit cum ochii mi se inchid din aceeasi cauza: prea mult efort pe stomacul gol.

Z: Katy, hai acasa. Trebuie sa mananci.

-Nu, imi este bine...

Z: Stii ca nu iti este. Haide!

-Ma duci acasa?

Z: Ma gandeam ca poate stai la mine. As fi putut sa am grija de tine...

-Frumoasa scuza... Dar oricum accept. Multumesc!

Zayn ma ia de mana si discuta ceva cu doctorul. Acesta ne lasa sa plecam, doar cu conditia ca eu sa fiu bine hranita. Mda...

Era ora 19:49. Probabil ca (,) concertul se terminase, din moment ce eram sunata in disperare de fete ( adica de Chelsea, Lavy si Jade). Am urcat in masina lui Zayn si m-am lasat condusa de el. Zayn mi-a pus grijuliu centura si a pornit masina. M-am decis sa o sun pe Chelsea, din moment ce ea ma sunase de cele mai multe ori. I-am explicat totul si nu a reactionat prea rau cand a aflat ca voi sta la Zayn. Inafara de interogatoriul obisnuit, discutia a decurs normal. Cand am inchis telefonul, Zayn oprise masina. Era tarziu si afara se intunecase si era frig.

Z: Aici stau eu.

Era o casa mare, cu curte si cu 2 etaje. Am iesit amandoi din masina si m-am lasat cuprinsa de mainile lui Zayn care ma incalzeau. A scos cheile si m-a lasat sa intru. A aprins lumina si m-a indrumat spre bucatarie.

Z: Deci... Esti gata sa mananci ,,cina speciala a lui Zayn"?

-Mi-e frica... Mai ales dupa nume...

Z: Nu te omor!

-Din ce e?

Z: Este secret... .

P.S.

Scuze daca capitolul acesta s-a terminat cam... prostesc. Nu am avut timp sa il termin :).