Hospital

21 2 0
                                    

Am ajuns la spital. Pacientii si oamenii se uitau ciuat la mine si la Zayn. Respiratie mi s-a oprit brusc cand urcam scarile. O imagine cu Josh mi-a aparut in fata ochilor. Ochii mi se invarteau in toate partile si mergeam incet. Doua maini m-au prins atunci cand simteam ca o sa ma pierd in lesin. Nu mai simteam nimic, nu mai vedeam nimic. Doar unele sunete se mai auzeau incet si cu ecou in urechiile mele. M-am lasat trasa, eu nemaiputand sa ma misc. ,,Ce a patit?", ,,A lesinat?". Cuvintele astea rasunau prin toata galagia provocata. Nu ma simteam bine. Stiam ca o sa lesin si era eram obisnuita, insa de data asta respiram foarte greu si intrerupt. Corpul meu a simtit podeaua, facandu-ma sa inchid ochii.

~~~~~~~~~~~~~~

Lumina era puternica, ochii mei neputand sa se deschida. O voce cunoscuta se aude din spatele luminii. Ce facusem? Unde eram?. ,,Ai ajuns iar in situatia asta!", vocea mea interioara rasuna inauntrul meu. Imagini cu trecutul meu mi-au aparut in fata ochiilor. Tot ce am facut, tot ce am spus, era acolo. Cuvintele se invartea rapida in jurul capului meu, cand cineva a inchis lumina. Am incercat sa imi pun mana la ochi, pentru ai forta sa se deschida, insa mainile imi erau amortite.

-Katy, esti bine? *vocea rece care statea langa mine a vorbit*

Ochii mei au facut un efort si s-au deschis. Vedeam incetosat si nu distingeam formele. Mainile persoanei de langa mine atingeau incet pielea rece a incheieturii mele. Privirea a inceput sa mi se clarifice, trupul persoanei devenind mult mai vizibil. Mi-am indreptat capul spre geam, linistindu-ma, apoi m-am intors inapoi cu fata la necunoscut. Formele fetei i se vedeau acum clar, facand sa imi apara un zambet sters pe fata. Era Zayn.

-Zayn... *zic usor si ragusit*

Se apropie de mine si ma saruta pe cap. Puteam sa ii simt parfumul. Ochii lui stateau atintiti pe mine, lesandu-ma sa fac vreo miscare.

Z: De ce ai facut asta?

M-am uitat derutata la el. Ce am facut? Un barbat imbracat intr-un halat alb intra in camera.

Dr: Deci s-a trezit... *Zayn da aprobator fin cap*

Dr: Ce bine... nu as fi vrut sa recurgem la alte cai pentru a o scula. Cum te simti?

-Bine...

Z: Katy, nu minti. Este doctor. *trag aer in piept*

-Respiratia imi este foarte... imi este greu sa respir.

Dr: Ma asteptam la asta. Este pentru ca ai astm.

Am inghitit in sec. Cum adica sa am astm? Daca nu mai pot canta?

-Dar sunt cantareata...

Dr: Stim, si nu are nici o legatura. S-ar putea sa iti fie mai greu sa tii unele note, dar vocea nu ti-o pierzi. Sunt atatia cantareti care au astm si traiesc foarte bine.

Doctorul iese din incapere, lasandu-ma singura cu Zayn. Mainile (mai bine spus, venele) imi erau legate la un aparat ciudat. Bataile inimii imi erau rare si puternice. Am incercat sa ma ridicat din pat, insa am esuat, cazand in bratele lui Zayn. Ma tinea strans, minile lui fiind in jurul corpului meu.

Z: ...haide acasa...

Prin ,,acasa" vrea sa zica la casa lui. Nu cred ca ma va lasa sa ma duc linistita la mine acasa, unde sunt fetele .

~~~~~~~~~~~

Doctorul imi daduse acel aparat special (ca sa il numesc asa) pentru persoanele cu astm. Era un tubulet din care trebuia sa trag de fiecare data cand mi se oprea respiratia.

Am ajuns acasa la Zayn. Luminile stinse in toata casa imi puneau un nod in gat. Am intrat sufragerie, Zayn aprinzand lumina. Un oftat lung i-a iesit din gura.

Z: Vrei sa mananci ceva?

-Nu... as vrea sa dorm...

Z: Daca dormi, dormi cu mine.

-Dar Zayn...

Z: Nu! La ce zi mi-ai facut azi, nu mai comenta.

-Nu ti-a spus nimeni sa vii dupa mine...

O liniste adanca a ramas intre noi. Zayn se uita rece la mine, fruntea formandu-i un rid.

Z: Deci era mai bine sa te las acolo?

Nu am raspuns. Nu vroiam sa raspund. Imi venea doar sa plang, sa descarc tot ce am tinut in mine de mult prea multi ani. Cum am ajuns eu aici nu este doar o simpla intamplare. Stiu bine de ce am aceste acte de lesin, de ce ma comport asa cum ma comport. Totul este adanc ascuns in sufletul rece si greu de patruns pe care il detin. Nimeni nu imi stie cu adevarat povestea: Cine sunt? De unde am venit?, si nu sunt sigura ca vreau ca el sa fie primul. Ca sa imi castigi increderea este un drum lung si greu de parcurs, cu gropi si obstacole. Gandurile mi-au fost intrerupte, atunci cand am vazut ca Zayn se apropie de mine. Mi-a cuprins talia cu mainile si m-a tras spre el. Capul meu era lipit de pieptul lui care cobora si urca regulat. Era mai inalt ca mine, lucru ce ii dadea mai multa forta asupra mea. Nu ma simteam bine sa stiu ca su nt atat de slaba in fata lui. Toata viata am fost slaba si mi-a trebuit mult timp sa devin curajoasa. S-a dat un pic mai in spate, lasand cativa centimetrii intre fetele noastre. Ii puteam simtii respiratia pe fata.

Z: De ce esti asa de inchisa? Vreau doar sa stiu adevarul.

Am tras aer adanc in piept.

-Zayn, totul e bine. Ai inctedere.

Nu m-a lasat bine sa termin si m-am prins cu toata forta in brate. Ma durea, dar era o durere buna. Corpul meu parea lipit de al lui, aerul incercand cu greu sa ne desparta. Atingerea lui asa de puternica m-a facut sa raspund in acelasi fel: l-am strans cat de tare am putut in brate. A pufnit usor la incercarea mea, dar asa era, nu aveam forta. Vroiam doar sa dorm, nu imi pasa daca domeam cu Zayn, aveam nevoie de somn.

Z: Sa nu iti fie frica sa imi spui mie adevarul.

Si-a lipit fruntea de a mea si a inghitit in sec. Ochii lui erau de un caprui sincer, ceea ce ma facea sa ma intreb ce caut eu cu el? Merita mult mai mult.

-Zayn, vreau sa ma culc...

Z: Dormi cu mine?

Dau aprobator din cap. Un zambet ii apare pe fata, conturandu-i calitatiile ciudate pe care le are. Una dintre ele este faptul ca vrea sa fim impreuna. Ma saruta usor, apoi ma ia de mana.

Z: Haide. *imi spune incet si urcam pe scari*

Am intrat intr-o camera mare. Patul spatios si de 2 persoane a fost prima oprire a ochilor mei. M-am atintit direct spre pat, aruncandu-ma adormita in el. Zayn s-a dus la dulap, scotand un tricou si niste pantaloni de pijama. Mi-a dat tricoul si mi-a sp us sa ma imbrac cu el. Zayn si-a dat tricoul jos si pantalonii. Le-a aruncat pe scaunul cel mai apropiat de la un birou si si-a pus doar pantalonii de la pijama. M-am uitat timp de cateva secunde la el, dupa care m-am intors si am inceput sa ma schimb. Nu imi pasa daca ma vedea cand ma schimbam, imi era prea somn ca sa mai bag si asta in seama. Mi-am pus doar tricoul lui pe mine, acesta venindu-mi destul de scurt, cu putina vedere la chiloti... . Cand m-am intors, Zayn se uita la mine. Parca se uita in gol, nu defapt la mine... . Avea o privire ucigasa si si-a aranjat parul. Nu am luat in seama asta si mi-am asezat hainele pe scaun. M-am indreptat spre pat si m-am asezat in el. Zayn m-a urmat, tragand patura peste amandoi. M-a invelit incet, luandu-ma apoi in brate. Ii simteam mainile puternice in jurul meu pana cand am adormit.

P.S.

Deci inca un capitol. Incerc sa pun mai des capitole asa ca aveti doar putina rabdare. Oricum va multumesc ca cititi :)!

Just One More Chance [One Direction]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum