Săptămână se scurse într-o atmosferă surprinzătoare. Cei doi nu făcuseră încă cunoştinţa.
O nostalgie extremă învăluia celulele pustii. Constance, parcă divizată între euforie şi frământare, admira razele soarelui, ce treceau prin vitraliile holului. Oh, dar stai.. era doar o închipuire... Culmea era ca azilul se afla chiar sub pământ.
Cu timpul, se duse şi fărâmă de speranţă că ar putea ieşi amândoi de-aici. De curând, Jay afla că fata comise şi ea câteva crime. Nu multe, dar tot erau.
Trăise cu siguranţă una dintre cele mai reuşite nopţi de până acum.Chiar dacă cele 10 gratii reci şi neprimitoare îi despărţeau, o forţă, neştiuta, îi făcea să vorbească din ce în ce mai mult.
Dar nu se putea ca toate să fie la locul lor. Un eveniment tulbura ordinea mormântală.
____________________________________________________________
Miercuri
Zâmbetul înfricoşător al femeii din tablou marca începutul unei noi zile, mohorâte, de asemenea.
Claire, băiatul cu nume de fată, o fantomă ce bântuia vieţile oamenilor,se angajase să împartă micul dejun tuturor prizonierilor.
- Oh, dragii mei. Asta vă trebuie. Asta păţesc toţi cei care încalcă regulile de bază. Dacă nu veţi mânca tot ce v-am pregătit, sunteţi invitaţi ai doctorului Jason.
Cine este de fapt acest doctor ? Strălucind de exaltare, fantoma le povesti despre toate nebuniile comise de acesta. Nimeni nu ar fi bănuit că le-ar fi putut face ceva.
- Jay, se pare că tu eşti primul invitat pe masa lui. Vino cu mine.
Gratiile celulei se deschiseră temător la o simplă atingere a supraveghetoarei de pe hol. Legându-l cu o sfoară incomodă, Jay fu nevoit să se târască prin toate încăperile mizerabile .
- Bună ziua, doctore Jason. Ai un pacient ! încheie bucuros Claire.
- Cu mare plăcere ! șuieră bărbatul în vârstă de vreo 50 de ani. Nu, eu nu folosesc anestezia.
" Fie ce-o fi " , fu primul gând din mintea lui Jay.
Trecuse deja jumătate de oră. Legat de masa de operaţie, îl văzu pe bărbat apropiindu-se cu nişte ustensile necunoscute. O durere insuportabilă se instală în corpul băiatului. Parcă îi tăiase membrele.
Se trezi înapoi în celulă. Un plâns de fată da viaţă întâmplării.
- Ce s-a întâmplat cu tine, Constance ?
Îl luă de mână şi îi arătase corpul neînsufleţit, adus drept pedeapsă, în celula acesteia.
Jay, în stare de şoc. Cum se putea întâmpla aşa ceva ? Şi.. cum mai trăia încă ?
Deşi pare cam copilăresc, sper să vă placă. Aștept păreri.
