II. Impreuna , doar noi.

Capitolul XII

- Am ajuuuuns ! tip ca un copil si incep sa alerg cu geaca lui Jason pe mine , care apropo : manecile sunt mult prea lungi , si fesul in cap .

Incerc sa ajung rapid la cabana insa ma impiedic si cad in zăpadă. Ma rostogolesc de doua ori si înghit putina zăpadă. Noroc ca nu eram machiată. Scuip gheata si zăpadă ce o luasem datorită cazaturii si raman pe spate precum o țestoasă blocată.

Incep sa ma agit din mâini si picioare dar fara rezultat. O vad pe Kim cu câteva pungi cum merge râzând spre cabana si incep sa ma agit iar încercând sa ii fac semn sa ma ridice dar degeaba. La fel si cu Andrew.

Astept sa treacă si iubitul meu insa nu il vad. Ce naiba ?

- Mm.. J-Jay ? zic calma. Jay ?! zic mai tare. Jason ! strig si incep iar sa ma agit.

Ii aud râsul cristalin si parca deodată simt un fior cald cum imi trece prin corp. Efectul Jason.

- Da , iubito ? zice si il vad deasupra mea stand in picioare , râzând in continuare.

Ma rosesc , de la frig dar si de rusine.

- Eu , m.. sunt o țestoasă. Nu ma pot ridica , ma ajuți ?

Sunt constientă cum a sunat asta dar.. chiar asa e !

Începe sa rada si mai tare si se apropie de mine.

- Am mâinile ocupate , data viitoare nu mai fugi ca un copil pe aici. zice aratandu-mi toate pungile si cutiile pe care le avea in mâini.

Raman socata la ce tocmai a spus. Afara pare sa se întunece si deja e considerabil mai frig. De jumatate de ora ma tot zbat sa ma ridic si niciunul nu vine. CE DRACU ?!

Cand aproape ma dau bătută si ma pregătesc sa mor , vad pe cineva venind. Oh super , acum am sa fiu tăiată bucatele de un padurar nebun.

Ma prefac moarta si raman locului. Vad ca se apropie si simt cum isi lasa greutatea mai jos. Deodată ma simt ridicata precum o mireasa si începe sa se deplaseze.

Deschis brusc ochii si incep sa ma agit.

- Da-mi drumul , padurar psihopat ! strig spre cel care ma purta cu atâta blândețe in brate se pare ca , spre cabana noastra.

- Wow , zice lasandu-ma jos încet . Calmează-te , nu sunt niciun padurar psihopat. zice si începe sa rada.

Si acum .. imi vine sa-mi retrag cuvintele. Chiar nu arata ca un padurar , mai ales unul psihopat. Si chiar daca ar fi unu , la dracu , arata superb. Cred ca are peste 1,80 , mușchii evident ca se observa iar eu i-am simtit contractandu-se cand m-a luat pe sus , par săten inchis , tuns scurt , barba neglijenta si care arata totusi bine , ochii negri , zâmbet perfect. La dracu , Nicolle ! Trezeste-te ! Te holbezi la el , o sa te creadă o ciudata.

- Te-am vazut pe jos si am crezut ca ai patit ceva , apoi am vazut cabana si am vrut sa te duc înăuntru pentru ca era cel mai apropiat loc unde as fi putut sa iti acord primul ajutor. Desi recunosc , mi-a trecut prin gând sa iti fac respiratie gura la gura cand te-am vazut . zice râzând.

Rad si eu silentios.

- Da , eu.. m.. m-am împiedicat cand am inceput sa alerg acum jumatate de ora si.. m.. m-am blocat.

- Ca o țestoasă. zice râzând in continuare.

- Da . spun acompaniindu-l. Si m.. prietenii mei n-au vrut sa ma ajute.

- Ce prieteni. spune mangandu-mi obrazul înghețat.

- Da. Pai.. tu ce cauti aici ?

- Oh eu , am o cabana putin mai încolo si ieseam la o mica plimbare , stii , sa vad cine mai e pe aici. Si am dat de tine.