Pustoaica Vol 2

Decizii

Amelie POV

Îmi vedeam părinții fastacindu.se și încercând să.mi vorbească, dar parcă se innecau cu propriile cuvinte.
Ce aveau de spus atât de grav încât nu o puteau face direct.
- Mama, încetează sa te plimbi de colo colo, mă ametesti. Și spune odată ce era așa important de vorbit de nu a.ti putut aștepta până dimineața.
- Scumpo, începe tata serios si simt cum m.i se face pielea de găină. Tii minte ce ti s.a întâmplat în seara... aia. Precauția din vocea lui îmi dă semnale de alarmă și mă ridic brusc în șezut privindu.mi degetele și mototolind între ele hârtia de la ultima eugenie mâncată.
- Da tati țin minte tot. Voce îmi este doar o șoaptă si simt cum mi se aduna lacrimi în ochi.
Nu vreau să mai plâng, am făcut.o destul în ultimul an și nimeni nu merita sa verse atâtea lacrimi, dar totusi ele încep să curgă involuntar, iar eu nu pot face nimic să le opresc.
- Poți .. poți sa.mi povestești scumpo? Cine ti.a făcut asta? Cum s.a intamplat?
- Ce rost mai are tati? A trecut, sunt bine acum. Încerc să.l conving s.o lase moartă. Ultimul lucru pe care îl vreau e sa l enervez mai rău pe Victor.
- Nu pot să cred ca tu vorbești serios scumpo. Începe tata cu vocea încă.i calma, dar stiu ca nu o să.si mai țină mult nervii în frâu. Privirea îl dă de gol si stiu ca e nervos. Nu pe mine, dar pe cel ce mi.a făcut asta.
- Tati..
- Nu!! Nu te las sa te porți ca si cum ti s.a furat telefonul. Ai fost bătută Amelie, bătută și abuzata în cel mai grotesc mod. Ai stat 3 luni în comă. Eram cât pe ce sa te pierdem. Ai idee prin ce am trecut noi?? Ai idee cum e să ți spună doctorii, " resemnați.va, o deconectam de la aparate curand"? Știi cât am plâns noi de durere si de frica?? Dacă patea ceva similar mama ta? Ai fi iertat așa usor faptasul??Nu!!! L.ai fi jupuit de viu. Te cunosc si stiu cum îți aperi prietenii, dar sa fi fost mama ta în astfel de situație, sau mai rău, fratele tau mai mare.
Când am auzit de fratele meu, am ridicat privirea si mi.am mijit ochii. Dacă cineva din familia mea ar fi fost în locul meu,as fi fost în stare de orice.
- Ce trebuie să fac? Întreb sigura pe mine si.l privesc pe tata cu răsuflă ușurat
- In primul rând să depui plângere. Dar asta mai poate dura. Încă vrem să vorbim cu tine. Vreau sa mi spui cine ti.a făcut asta. îl cunoaștem?
Încep să ma fastcesc. Doar pronunțarea numelui său îmi da o stare de agitație.
- Pai voi depune plângere tati, ce rost are?
- Sunt tatăl tău și trebuie să știu. Nu trebuie să.ti fie frică. Nu vei mai fi singura de acum. Și odată ce intră la închisoare, vei fi de două ori mai în siguranță. Spune.mi scumpo.
- Victor.. e tot ce spun si.l văd pe tata cum încetează să mai traga aer în piept, închide ochii și știu că e groasa. Tata va comite o crima. Ohh Doamne, mai bine tăceam.
- L.am primit în casă mea. Începe calm, dar e calmul de dinainte furtunii. I.am permis să se apropie de tine. E numai vina mea. Continuă tata cu vocea din ce in ce mai tremurândă. Il omor, se apropie de mine si.mi pune mâna lui mare pe obraz, iar cu degetul mare îmi șterge o lacrimă, plâng eu, plânge el, plânge și mama. Iubita mea fetița, iartă.ma, te rog iartă.ma. câte în genunchi la marginea patului si.si lasă capul pe genunchii mei. Nu l.am văzut așa niciodată. Nici când mama a pierdut o sarcina acum 3 ani și știu că doreau copilul enorm.
- Tati, nu e vina ta. A păcălit pe toți cu fata lui de băiat bun. E un monstru iar tu nu ai nici o vină că el este așa poate că trebuia să spun ceva de când mi.a dat prima palma. Atunci tata ridică șocat capul și mă privește acuzator.
- Nu a fost prima dată???? Ridică vocea și mă sperii pentru o secundă, îndepărtând.ma puțin de el. Realizează că m.a speriat si își schimbă tonul.
- Ce a fost în capul tau copila de nu ai spus ceva? De ce ai indurat fara sa.mi ceri ajutorul. Nu ai încredere în mine Amelie? Nu mă crezi în stare să-mi apăr familia de un puști? Ii simt dezamăgirea din voce.
- Mi.a fost frică tati, iarta.ma.
Il vad cum se ridica in picioare ai părăsește răvășit salonul. Lacrimile începură să.mi ude obrajii si simt cum se prăbușește totul în jurul meu.
Mama se apropie repede si.mi ia fata in palme.
- Iubita mea, totul va fi bine de acum. Un singur hop mai avem va sa știm în ce direcție s.o luăm.
- La ce te referi cu, un singur hop? Îmi ridic privirea și.i privesc ochii.
- Cred ca ar fi bine să fie si tati de fata când îți vom spune.
- Ce rost are să mai așteptăm. Spune.mi tu. O privesc cum se fastceste si.i strâng mâinile în palme facand.o atentă.
- Iubita mea.. nici nu stiu cum sa.ti spun.
- Cu subiect si predicat mami. Nu te mai învârti în jurul cozii si spune.mi!
- In urma abuzului, ai rămas.. Cuvintele ii mor pe buze si vad cum își înghite lacrimile.
- Am rămas....? Hai mama.. vorbește!! Încep să.mi pierd răbdarea și ridic vocea puțin.
- Ai rămas însărcinată. Îmi aruncă bomba si simt cum totul se întunecă în jurul meu.

Ca prin vis, îmi aud mama mama țipând după doctori, vocea tatei se aude si ea însă nu reușesc să înțeleg ce spune, apoi, blank total...