Tatuaje și semnificația lor

Tatuajele Maori

Ta Moko - procesul, Moko - produsul

Dedi Maori au practicat tatuajele, nu există nicio evidență că populațiile non-maori le-au practicat și ele.

Capul era considerat cea mai sacră parte a corpului și, pentru că tatuarea cauza sângerare, era executată numai de către cei mai priceputi „meșteșugari" sau „tohunga-ta-oko". Aceștia erau persoane foarte sus puse. Toate persoanele cu rang din populația Maori erau tatuate, iar cine nu avea tatuaje era considerat fără statut social.
Tatuarea începea la pubertate, acompaniată de multe obiceiuri și ritualuri. În plus, pentru a face un războinic atractiv pentru femei, practic un tatuaj avea dublu rol: de trecere într-o etapă a vieții și de eveniment important în viața unei persoane.
Există, cu siguranță unele interdicții în timpul procesului de tatuare: pentru tatuajul facial relațiile intime si hrana solidă erau interzise. Pentru a compensa, hrana lichidă și apa erau turnate în gură printr-o pâlnie de lemn, pentru ca nu cumva produsul contaminat să intre în contact cu pielea inflamată. Acesta era, de asemenea, singurul mod prin care o persoana tatuată putea mânca pâna când rănile i se vindecau.
Un tatuaj al întregii fețe dura foarte mult si un bun artist studia foarte atent structura osoasă a unei persoane înainte de a-și începe lucrarea artistică.
Instrumentul de tatuat era o dalta din os, prevazută ori cu o margine zimțată ori cu o parte extrem de dreaptă. Prima etapă a tatuajului începea cu gravarea prin tăieturi adânci în piele. Apoi, o dalta era înmuiată într-un pigment negru din funingine cum ar fi cauciucul ars sau omizile arse, apoi lovită în piele.
Era un proces foarte lung si dureros și, deseori, peste taieturile adânci erau așezate frunze din copacul Karaka, ca să grăbească procesul de vindecare. Razboaiele erau frecvente iar războinicii aveau puțin timp pentru recuperare. În timpul procesului de tatuare, erau interpretate muzica de flaut și poeme cântate, pentru a mai alina durerea.