S.O.S

Ce faci în camera mea ???

Dylan pov

Închid cu greutate ultima valiza, asezandu-ma cu totul peste ea. Nu pot renunța la nimic, mai ales perna mea preferată care ocupă jumatate din spațiul, si asa insuficient, al valizei.

Cum au inceput toate astea?
Simplu, cu începutul... Preaiubitul meu tată, rămas vaduv după moartea mamei a ales sa se recasatoreasca cu diavolul în persoană, mai exact Lucynda.
Pana si numele face trimitere la diavol, Lucifer - Lucynda, sunt una si aceeasi persoana.

Dar, deja deviez de la subiect si nu mai am ocazia sa vă răspund la intrebare...

Situația mea actuala se datoreaza comportamentului nu foarte agreat de scorpie.

Acum pe bune, cine ar incerca sa se imprieteneasca cu ea.
O fii ea mama vitregă a Cenusaresei, dar eu chiar nu am fata de Cenusareasa, si nici comportamentul ei.

Deci, în traducere am încercat sa anulez nunta, sa-i pun bete in roate si sa o fac sa decadă în ochii tatălui meu.
Vestea rea... nu a mers. Din contra, tot ce i-am facut ei se întorcea împotriva mea inzecit.

Iar acum sunt nevoită sa plec departe de casa si familia mea.

Unde plec? La naiba in praznic.
Am fost transferată de Lucifica la un liceu privat, cu internat în Marea Britanie, o darapanatura de la marginea Londrei, insa cu recenzii bune si elevi eminenți, sau asa spune Satana.

Tata a acceptat imediat, adică cine nu ar vrea o viata lipsita de griji pentru o perioadă destul de lunga.
Iar eu am fost nevoita sa accept, de dragul tatei, insa cu promisiunea ca, nu voi avea parte de vreun fratior in aceasta perioadă.

Asta nu ar trebui sa ma îngrijoreze, deoarece scorpia nu vrea sa-si strice imaginea de fotomodel .

Cobor încet scările, încercând sa păstrez aceasta amintire vie...
În capătul scărilor ma asteapta Lucynda cu un rânjet cat Marele Zid Chinezesc pe fata si soferul nostru personal, un bătrân nu prea bucuros sa stea în preajma scorpiei, si de asta il ador...

- Scumpa mea... ce rău îmi pare ca vei pleca...

- Da? Credeam ca deja pregatesti planul pentru noua sala de fitness in camera mea.

- Nu poți lăsa nici măcar acum revolta de-o parte. Uite te-as lua în brațe, insa îmi mototolesti rochia si trebuie sa ajung la o întâlnire. Asa ca te sărut din mers, iubito.

Auzi la ea.
Probabil daca o sun maine îmi spune ca da o petrecere in cinstea plecării mele.

Urc în fața, langa Ralf si-i arunc un zâmbet larg.

Drumul pana la aeroport e aparent scurt, mai ales în raport cu zborul de lunga durata, în care ma imbarchez după ce-l instruiesc pe Ralf sa aibe grija cu scorpia si sa nu o lase sa dea party-ul in cinstea victoriei...

~~~~~~~~~¤~~~~~~~~~~~~~~~¤~~

După ce am coborât din avion, am avut norocul sa gasesc un taxi liber, desi nu ma prea înțelegeam bine cu soferul de origine romana .

Liceul Workgrouplandish , se întindea pe 3 terenuri imense, si arăta mai bine decat ma asteptam.
Soferul ma condu-se pana în fața secretariatului, apoi se făcu nevăzut.

Am intrat în clădirea stil Tudor, si am mers la ghișeu.
În spatele biroului o babaciune grasă, dormea cu capul intr-o carte. Săraca carte, deja avea paginile umezite din cauza balelor...

Am sunat clopoțelul si am tresărit speriată, când baba se ridica.

- Buna ziua, eu sunt Dylan Monroe .
- Tu esti noul elev?
- Da.
- Esti fata...

Bravo, Einstein. Nu mi-am dat seama...

- Eh. Ma rog. Uite-ti cheile, si o sa te rog sa completezi formularele astea, când vei avea timp...

Inhat cu o mama cheile, iar cu cealalta îmi pun formularele în geanta.

Numărul 235, drăguț. Ziua mea de nastere e pe 23 mai.

Merg si urc, si iar merg, si urc... Am obosit... ma sprijin cu capul de perete si privesc în jur.

Multe usi cu mesaje indecente sau ciudate, sau semne cu Nu deranjați !!!

Si in final usa cu numarul 235, poate cea mai simpla si curata usa de pana acum. Ma bucur ca e a mea.

Introduc cheia în yala si constat ca, usa nu e închisă.

Păsesc cu teama în camera mare, în care nu gasesc pe nimeni.
Se auzea apa la baie, deci colega mea este acolo.

Îmi permit totusi sa-mi inspectez noua camera si ma bucur de ce vad. O cameră cu 2 paturi, 2 birouri si 2 noptiere, decorată cu bun gust în culori deschise, alb si bej.

Judecând după patul nefacut si cele câteva cărți, am presupus ca patul celalalt îmi apartine.

Îmi pun geaca in cuier si ma asez pe pat, asteptandu-mi colega.

Ma ridic vesela din pat, insa zâmbetul îmi piere când dau cu ochii de un băiat care a iesit din baie intr-un prosop.

Ne analizăm o secunda, unul pe celalalt, apoi tipam la unison.

- Ce faci in camera mea? Întreb încercând sa-mi iau privirea de la tânărul Adonis.

- Defapt e camera mea. Nu inteleg ca faci tu intr-o scoala a băieților.

- Scoala de băieți? Tu glumesti nu???

Waiii. Sper sa va placă aceasta noua creație. Eu o adorrrr.
Daca va place si vreti sa o continui, va rog să-mi lăsați o părere cat de mica... Va pup, love ❤❤❤

În rolul lui Dylan Monroe.. Selena Gomez

În rolul lui Scott Davinson...
Tim Borrmann