S.O.S

Cred ca am sa lesin ...

Dylan pov

- Mai explica-mi odată. Cum se face ca esti intr-un liceu de băieți ???

- Crede-ma ca, nu am habar.
Poate de asta scorpia a insistat ca tata sa nu meargă cu mine.

- Cine-i scorpia? E mama ta??

- Da. Mama vitregă si de azi cea pe care o voi ucide când scap de aici.

- Totusi cum de te-au lăsat sa intri măcar ???

- Simplu. Lucynda e prietena cu soția directorului, iar angajații au fost anunțați de sosirea mea.
Exceptand-o pe baba de la ghișeu. Probabil ca dormea cu clabuci in timpul ăla.
Ce e de ce râzi???

- Tocmai ai facut-o baba pe mama directorului... te ador din ce in ce mai mult.

- Mai usor, tigrule! Nici măcar nu ne cunoastem.

- Domnisoara... eu sunt Scott Davinson, colegul dumneavoastră de camera pe durata sederii...

- Drăguț, dar nu multumesc. O sa-o cer decanului sa ma mute intr-o cameră goală. Apropo, eu sunt Dylan Monroe.

- Încântat de cunostinta, Dylan. Dar îmi pare rău sa te anunț ca, nu mai este nici o cameră liberă în tot campusul.
Deci pentru tine a plecat Flavius. Săracul a fost exmatriculat. De vina sunt si toate belelele in care intra, dar nu m-as fi gandit ca, voi avea o colega de camera. Care mai e si superba, pe deasupra.

- Poftim ???

- Scuze, Dylan. Dar ar trebui sa te obisnuiesti. Noi nu am mai vazut fete de când am intrat aici.
Bine, în afara de unii tipi care m-ai pleacă in vacante.
Majoritatea băieților sunt de la orfelinate sau au părinți neglijenti.
Ma bucur ca nu am familie. Decat asa mai bine singur pe lume.

- Hei, nu te întrista. Nu esti singur. Uite... acum ma ai pe mine si promit sa te iubesc si sa am grija de tine neconditionat. Si acum treci aici. Trebuie sa învăț sa ma acomodez, iar mai întâi incep cu colegul de camera.
Si Scott începem cu niste reguli.

- Nu cred ca îmi va plăcea asta prea mult.

~~~~~~¤~~~~~~¤~~~~~~~¤~~~~~~

Si avea dreptate, nici mie nu mi-a placut sa incerc sa educ un băiat. E baiat pana la urma.
Dar am ajuns la un compromis: eu voi face curat, si el va încerca sa mentina curățenia in partea sa de camera si in baie.

A fost destul de drăguț sa împartă dulapul acela imens cu mine, cu condiția, sa nu-mi umble prin lucruri.

Seara, pe la 7, a trebuit sa coboram la cantină.
Îmi era putin teama de reacția celorlalți baieti, insa nu ma puteam lăsa în fața lor.
Trebuia sa păr dură.

Da. Sunt mai dură decat plastilina când se modelează.
Exceptând picioarele ca de jeleu.

- Scott? Cred ca am sa lesin.

- Te inteleg. Vrei sa te car?

- Daca nu te deranjează.

- Iti poți pune gluga in cap? Stiu ca vor trebui sa afle, dar putem amâna momentul.

Noroc ca, am ales sa port un hanorac larg. Insa la statura si greutatea mea, arătam ca un cimpanzeu atârnat de un copac.

Un copac foarte solid de altfel .
Gata Dylan . Nu te mai gândi la roscovanul cu pătrățele de ciocolată albă.

Cum sa nu ma gândesc, când parfumul sau masculin îmi inundă simturile.

Aud usa deschizandu-se si îmi ridic privirea la el.

- Ce spui daca nu ai face zgomot si nu ai asculta ce vor specula animalele astea. Bine?

- Aha.

Scott tot înaintează si ii simt pieptul ridicandu-se sub corpul meu.

- O sa te las jos, acum . Te rog nu te îndepărta prea mult.

Aprob usor si il vad indepartandu-se. Ma uit printre firele lungi de par si îmi place ceea ce vad.

Parca am ajuns pe tărâmul zeilor .

Neatenta ma dau un pas in spate si reusesc sa vărs tava unui infumurat.

-Uite-te pe unde mergi, imbecilule.

- Hei, Marcus. Spune-mi mie ce-ai de spus.

- Nu te baga, Scotty. Ce m-am luat de iubitelul tau?
Ti-a mâncat pisica limba, fraiere.
Ce-ar fi sa te invat eu regulile aici.

- Pe cine faci tu fraier, idiotule, spun eu descoperindu-mi identitatea.

- Esti gagica. Ce cauta o fata aici. Ai venit in vizita la iubitelul tau? Scotty nu ne lasi sa ne jucam si noi cu papusica ta?

- Ah, domnule Quintus. Ce-ar fi sa vă departati.
- Domnule director...

- Daca tot sunteti toți aici ce-ar fi sa discutăm.
Dânsa este domnisoara Dylan Monroe, noua elevă a acestui liceu. Ma astept sa o tratati cu profesionalism si sa o faceti sa se integreze. Ah, si apropo... camerele de supraveghere va vor urmări activitatea de azi inainte.
Nu am vrea sa se creeze neplăceri, nu-i asa ?
Va las sa faceti cunostinta ... si Dylan, o sa te rog sa-mi dai toata aparatura pe care o detii.

- Dar...

- Credeam ca m-am facut inteles.

- Sigur. Am telefonul, laptopul si iphodul .

- Nu-ti face griji. Le vei primi la absolvire . Ha, ha....

Deja il urăsc pe decanul acesta . Si sentimentul e reciproc.
Revenind, cred ca ma voi acomoda foarte repede aici, judecând după zîmbetele calde pe care le primesc si le returnez fericita.

- Sa ne așezăm. Spuse Scott usor iritat.

- S-a intamplat ceva ?

- Mda. Am impresia ca vei cauza multe probleme.

- Tu si restul lumii.

Un nou capitol, nu prea interesant, insa e de-abea începutul.
Sper sa vă placa si nu ezitați sa-mi lăsați comm cu orice.
Poate câteva idei de personaje(in principal baieti ) sau idei de baza ale actiunilor.

Si poate ma puteti ajuta cu o coperta drăguță si rapida, ofer dedicație . Sau măcar o sa incerc, tinând cont de faptul ca, scriu pe telefon.

Pana atunci, Scott vă saluta . Love his eyes...