Lunile trec...eu și Jason ne certam pe zi ce trece mai mult!
Vara se terminase, iar eu și Jason am început să ne îndepărtăm până a venit momentul în care trebuia să ne despărțim:
-Sarah...trebuie să vorbim...și știi și tu de ce..!
-Mda...Cred că ar trebui să ne despărțim...dar ca să nu fie nici unul din noi rănit spunem deodată ok?
-Ok!! 3;2;1
*Amândoi*
Mă despart de tine!!!
-A fost frumos cât a fost AMICE!!
-Da...AMICO!!
Ne ducem la aeroport, iar nici unul din noi doi nu spune nimic tot zborul... Într-un fel nici nu sunt supărată că ne-am despărțit!! Asta e ceva normal, nu??
Dupa câteva ore ajungem in Londra și o sun pe mama!
-Hey mama! Am ajuns, sunt la aeroport!!
-Bună scumpo! Dar stai...cum adică "sunt„ nu trebuia s spui "suntem„???
-E complicat! Îți povestesc totul când ajung acasă! Pa te pup!!
-Și eu scumpo pa!!
~Mama~
"Oare ce s-o fii întâmplat?? Avea o voce tremurată...hmm...oare s-o fii despărțit de Jason?? Voi afla de curând!
~Sarah~
Îmi iau la revedere de la Jason spunându-i că ne vedem în câteva zile la școală... După iau autobuzul și opresc în fața unui fast food să-mi iau ceva de mâncare! După ce comand vine un chelner al naibii de drăguț și îmi aduce mâncarea...
-Poftiți domnișoară...Poftă bună!
-Mulțumesc! Aaa și de preferat nu-mi place să mi se spună așa!
-Scuze! Din obișnuină și politețe față de clienți...
-Poți să-mi spui Sarah pentru că așa nă cheamă...
Băiatul zâmbește larg...
-Eu mă numesc Christian sau mai pe scurt Chris!
-Mișto! Ămm îmi dai numărul tău??!
-Sig...
-Scuze!! Întrerupândul eu ca o proastă!!
-Sigur!! 07********
-Mersi!!! Scuze dinou!
-Nu eram așa de tupeist! Am vrut să ți-l cer si eu pe al tău, dar mă bucur că ai spus tu prima!!! Ămm ai vrea să ieșim mâine în oraș doar ca amici și să ne mai cunoaștem mai bine??!?
-Aș fii încântată!! Cam pe la câte???
-14:30??
-Da! Ne întâlnim în fața fast food-ului! E bine?
-Excelent!
După ce mănânc mă duc acasă și ii povestesc totul mamei! Rămâne puțin tristă, dar asta este viața!!
