⚠Capitolul 2: Teamă, certe şi reviste⚠
Gwen
Am debolcat uşile garajului, ieşind din maşină imediat după ce am parcat-o neglijent. Uşile instituției s-au deschis automat, mergând direct în laborator, luând halatul alb. Dezorientată, am căutat câteva instrumente care mă puteau ajuta dând imediat de telescop.
,, Gwen, dragă, ce faci aici?'' Maya a întrebat din pragul uşii. M-am întors înspre ea doar ca să îi pot vedea părul roşcat lăsat pe umerii goi.
,,Nimic'' am spus impasibilă întorcându-mă la treaba mea, aşteptând să plece. Însă asta nu s-a întâmplat.
,, O haide, Gwendoline, stai în acest laborator zi de zi timp de doi ani, nu crezi că ar mai fii cazul să ieşi din vizuină?'' Mă batjocori. Pe fața ei se aşternuse cel mai mare zâmbet ironic, dinții ei galbeni ieşind la iveală.
Am râs ,,Ei bine, nu crezi că ar cam fii cazul să te speli şi tu pe dinți?'' Am luat-o peste picior, ducându-mi mâna dreaptă la nas. ,,Cam miroase'' am făcut un semn cu mâna încercând să ,,elimin'' mirosul neplăcut.
Paşii ei s-au întors spre uşă, trântind-o. Am răsuflat uşurată deoarece m-a lăsat în pace, brusc observând vânătaia mov din jurul încheieturii mele. Am rânjit punându-mi mâna sub telescop. Ochii mei s-au fixat în acel spațiu, încruntându-mă când am observat ceva negru chiar deasupra vânătăii mele. Am luat mâna de sub telescop tresărind speriată când o nouă strângere s-a lăsat deasupra încheieturii mele. Acea forță se încârliga în jurul mâinii mele, formând un fel de mesaj. Însă nu era în engleză ci în latină.
Total bulversată, am pornit laptopul, tastând acel mesaj şi am rămas mască când am citit.
,, Când soarele apune iar lumina dispare,
Noaptea se lasă peste oraş, chipul tău speriat şi sufletul tău amorțit de frică,
Te văd, dar tu nu, deocamdată,
Dar mă vei vedea şi atunci te voi trage cu mine spre un abis întunecat,
Regina mea. ''Am alergat din nou spre ieşirea din laborator, mergând direct la facultate unde aveam de gând să îl confrunt pe Ryan. Aerul rece îmi lovea pielea, mici stropi udându-mă, semn că va urma din nou să plouă. Însă am ignorat asta imediat ce am intrat în maşină, demarând în trombă. Şoseaua era destul de liberă astfel putând să ajung mai repede. Am acelerat pe şoselele umede însă brusc am văzut o figură neagră pe mijlocul şoselei. Un țipăt a scăpat printre buzele mele trăgând brusc de volan. Botul maşinii mele s-a izbit violent de unul din felinare, capul meu aterizând pe volan.
,, La dracu!'' Am gemut capul meu apăsându-se de claxon.
Am împins portiera, căzând pe jos, genunchii mei zgâriindu-se uşor la impactul cu asfaltul. Respirații grele se eliberau din pieptul meu, privirea mea ducându-se încet la locul unde acea figură trebuia să fie, însă nu era. Am respirat ducându-mi mâna dreaptă la cap, tresărind violent atunci când o picătură de sânge s-a lăsat peste degetul meu. Pentru un timp doar mi-am lăsat mâinile pe asfalt, uitându-mă gânditoare în jos. Până ce am simțit stropii atingându-mi pielea, simțind un fior cum îmi străbate coloana când am simțit ceva sau mai bine zis pe cineva în spatele meu. Poate ar cam fii cazul să merg acasă. Am urcat în maşină, porind motorul. Palmele transpirate mi s-au încleştat pe volan, corpul meu simțind multe furnicături iar rațiunea mea nu funcționa aşa cum trebuie, mintea mea fiind învăluită într-o ceață imensă. Corpul meu tremura alături de vederea mea blurata de lacrimile ce stăteau să cadă, ba chiar atunci când am parcat, privirea doammei Parker fiind ațintită pe mine. Cu mişcări nesigure am mers spre uşă, mâinile mele bâjbâind în căutarea cheilor care păreau că joacă o partidă ambițioasă de v-ați ascunselea prin geanta mea. Ochii mă usturau şi simțeam mă o să leşind. Degetele mele au apucat însfârşit cheia şi cu un ofat nervos am răsucit-o în încuietoare, intrând înauntru. Nici măcar nu m-am mai deranjat să mă descalț, trândindu-mă direct pe canapeaua din sufragerie.
,, Ah! Ți-am spus să nu mai faci asta!'' O voce frustrată țipă de la etaj, imediat sunetul paşilor inundând încăperea.
,,Gwen! Spune-i să nu îşi mai lase proiectele de chimie la mine în cameră! Este deranjant'' a explicat ea uitându-se amenințător la Jason care doar a dat din umeri resemnat, făcându-şi drum spre bucătărie.
,,Hei!'' A strigat Emma după el ,,Nu am terminat cu tine!''. Mi-am dat ochii peste cap când Emma a alergat spre bucătărie, urmând-o. Acolo Jason doar stătea la masă, savurând un pahar cu apă.
,,Emma, ce este aşa de rău? Este doar un proiect la chimie'' am afrimat ducându-mi brațele la piept.
A pufnit privindu-mă nervoasă ,, Doar un proiect?! Țin să te informez că el'' s-a oprit doar pentru a arăta cu degetul acuzator spre el, şi apoi a continuat ,, mi-a pătat posterul cu The Weekend şi revista cu seriile TVD'' S-a plâns întoindu-şi în mod constant genunchii, asemeni unui copil mic.
,, O haide, treci peste! Este doar o revistă'' a atacat Jason punând paharul pe masă ,,Şi în plus, Nina Dobrev nu este mai importantă decât seara cu filme, corect?''
Am râs uşor când am văzut mutra furioasă Emmei. Presimt că asta va fi o seară lungă.
CITEȘTI
A kiss from the Dead
Science FictionMoartea este lucrul cel mai rău, nimeni nu îşi doreşte să moară, cel puțin aşa se credea. Gwen Olsson, fata celebrului chirurg Andrew Olsson este o elevă eminentă şi viitoare doctoriță de sucess. Însă lucrurile iau o întorsătură total ciudată odată...