In satul natal al parintilor mei circulau o groaza de povesti despre casa de langa iaz...culmea...toata lumea spunea ca povestea este adevarata! Si toti spun aceeasi poveste...
A fost odata cam acum 60-70 ani ... tot ce stiu e ca era bunica mea mica...o femeie nebuna ce traia in casa de langa iaz... nimeni nu indraznea sa treaca prin fata acelei case deoarece se zicea ca acea femeie reusea cumva sa ii doboare si pe cei mai fortosi oameni apoi ii tortura pana mureau . Se spune ca acea femeie bantuie si acum acele locuri . Sigur eu nu prea credeam aceste lucruri asa ca eu si prietena mea Ioana am incercat sa aducem la lumina adevarul despre acea casa .Asa ca intr-o zi de vara pe la ora 12 ne-am luat doua lanterne si doua sticle cu apa apoi ne-am inceput drumul spre acea casa. Am ajuns in fata casei dar usa era batuta-n cuie asa ca nu prea puteam sa intram. Ioanei ii venise o idee si aceasta fiind sa spargem geamul cu pietre. Ne-a iesit din prima si am reusit sa patrundem in casa. Casa nu era mare, o normala casa de la tara. Deodata o aud pe Ioana tipand din toti genunchii!!! Eu fug repede si o vad pe Ioana alba la fata ca varul pe jumatate lesinata! Statea incremenita cu mana spre o oglinda veche in care nu se vedea nimic.
-Ce sa intamplat Ioana? zic eu foarte speriata.
-O femeie era in oglinda,jur!
-Oh fricoasa mica! Nu e nimic aici, bunicii vor doar sa ne sperie!
-Dar jur ca am vazut ceva acolo!
-Hai gata ca nu ti-a reusit poanta, nu m-ai speriat!
-Of! Dao-ncolo de expeditie! Eu voi merge afara!
- Bine!
Eu am continuat sa ma plimb prin casa.Am trecut prin asazisa bucatarie, odaie,iar din soba mai ramasesera decat cateva caramizi.Deodata m-am impiedicat de un os. Am inghetat de frica dar m-am gandit ca poate e de la un caine care a intrat inauntru si nu a mai putut iesi! Am ridicat privirea spre oglinda si mi s-a luat respiratia! Acolo era o femeie de 65-70 ani. Am incercat sa tip dar nu mai aveam glas! Singurul lucru care mil amintesc este ca am tipat si am cazut la podea. Dimineata m-am trezit in patul bunicii mele. Ioana a zis ca m-a auzit din fata casei si m-a luat si m-a tarat pana acasa!Cand am venit inapoi acasa nu am mai vorbit niciodata despre sperietura mea! Acum scriu ultimele randuri cu mana tremuranda „STATI DEPARTE DE CASA DE LANGA IAZ!!!!"
