Together Forever

1. Un nou început

<< Ana >>

În sfârşit! Ultimul concert pe anul acesta, îmi ziceam în minte. Haide Ana, încă puțin, iar apoi vacanță, V-A-C-A-N-Ț-Ă! mă încurajam singură.

- Domnişoară Ana, în 15 minute intrați în concert, îmi spuse unul dintre oraganizatorii concertului.

- Da, am înțeles, mulțumesc!

Imediat după ce i-am răspuns acelui băiat, mă grăbeam spre toaletă pentru un ultim retuş. Ce? Şi pianiştii trebuie să arate bine! :)
În drum spre aceasta deschideam nasturii manşetei pentru a nu-mi uda cămaşa, când de-odată m-am trezit pe jos. Un băiat cu un violoncel dăduse peste mine. Nu părea a fi din România. Avea trăsături superbe, fața atât de fină şi ochii de un negru intens, ca abanosul. Mă ajută să mă ridic după care veni şi întrebarea:

- Eşti bine? Ai pățit ceva? mă întrebă acesta, surprinzător în coreeană.

- Da, normal că sunt bine! țip eu. Dar tu eşti orb cumva, de nu vezi pe unde mergi?

- Cum adică? Ce tot spui, tu te-ai băgat în mine, fată nebună care vorbeşti coreeană!

- YA! Mă mai faci şi nebună? Dă-te la o parte, imediat trebuie să intru în concert, zic eu pe un ton apăsat, după care îl împing uşor şi îmi continui drumul.

<< J-Hope >>

Merg liniştit spre sala destinată concertului, când dintr-odată o fată cu părul brunet, cu buze arămi şi ochi căprui se băgă în mine. După ce m-am ridicat, am ajutat-o şi pe ea să se ridice. Am întrebat-o :

- Eşti bine? Ai pățit ceva?

- Da, normal că sunt bine! țipă ea.

[...]

După mica ceartă, ea ma împinse uşor şi-şi continuă drumul.

- Apropo, mă numesc Jung Hoseok, țip eu ca să mă audă, dar fără rezultat.

Îmi continui şi eu drumul pentru a nu întârzia în scenă.

<< Ana >>

Doamne ce asiatic nesimțit! Eu? Fată nebună? Cine se crede? vorbeam eu singură în baie. Mă rog, acum trebuie să mă concentrez numai pe piesă.

* * * * * * * * * * * *

Trecură repede acele minute, veni timpul ca eu să-mi fac apariția în sala de concert.

În timp ce păşeam în sală...

Intru în sală, emoțiile cresc. Salut marea de oameni care a venit să audieze acest minunat concert, dau mâna cu concert-maestrul ( vioara I ), iar mai apoi cu dirijorul. Mă aşez la pian, mă uit la dirijor, iar acesta îmi făcu semn cum că totul va fi bine. Îmi pregătesc mâinile şi încep. Puteam simții emoția fiecărui element al acestui instrument măreț, orchestra. Sunetul era clar, era perfect. Să cânt cu orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj mi-a dăruit un sentiment inegalabil pe care nu îl voi uita.

După concert...

Home, sweet home! zic eu cu o voce plictisită în timp ce intram pe uşa apartamentului.

- Ana, tu eşti? țipă Alexandra din baie.

- Nu, este un hoț care a venit să-ți fure albumele cu EXO şi BTS.

- Ha, ha, nu mai spune...! zise ea pe un ton sarcastic

- Taci şi fă baie odată, e târziu deja!

- Bine, bine! :p

Eram la mine în cameră şi îmi pregăteam bagajele pentru plecarea în Coreea de Sud.

După câteva minute...

Stăteam pe canapeaua din living şi mă gândeam : " Vacanță pe naiba! Am uitat că eu merg la servici in Coreea, nu la distracție...of " .

- Anaaa..., deci?

- Deci ce? mă uit eu mirată la Ale.

- Deci cum a fost concertul?

- A...! a fost minunaaaaat! Serios! De câți ani fac muzică, nici măcar un concert nu a sunat atât de bine ca şi acesta, zic eu extrem de încântată, dar la un moment dat îmi căzu fața amintindu-mi de acel violoncelist arogant.

- Hopa! Ce s-a întâmplat? Ți-a pierit zâmbetul aşa dintr-o dată, zicea ea pufnind-o râsul din cauza expresiei mele.

- Înainte de concert un violoncelist din Coreea a dat peste mine în timp ce mergeam la toaletă şi după ce că el s-a băgat în mine tot eu sunt aia nebună. Of, violoncelist cu ochi superbi!

- Poftim?

- Nimic, zic eu puțin ruşinată

- " Violoncelist cu ochi superbi! " ? , zicea Ale imitându-mă. Ana dragă, ți-a cam picat cu tronc asiaticu' .

- Ba nu! Hai, gata cu fotosinteza, la culcare toată lumea! zic eu începând să râd de reacția Alexandrei.

- Urăsc când zici asta! spuse ea pe un ton ironic.